Luna asta a fost una cu multe provocări pentru noi, pentru că, odată cu începerea școlii și intrarea în colectivitate, Nicholas a stat mai mult răcit, cu episoade febrile, stări de rău, nas înfundat, dureri de ureche și probleme respiratorii…
După ce am discutat cu medicul pediatru și i-am descris simptomele, mi-a spus că este foarte probabil să sufere de otită, așa că am chemat-o în vizită pe doamna doctor pediatru ORl-ist Miorița Toader. Este un medic pe care îl recomand din toată inima. Știe cum să lucreze cu copiii, este răbdătoare, iar Alesia și Nicholas o îndrăgesc foarte mult.
După ce l-a consultat pe Nicholas și i-a pus diagnosticul de otită, ne-a prescris tratamentul, apoi mi-a răspuns la câteva întrebări legate de simptomatologia care ar trebui să ne trimită la medic. O să împărtășesc răspunsurile și cu voi și sper să vă ajute informațiile pe care le-am primit de la dumneai:
Care sunt greșelile pe care le facem atunci când ne curățăm urechile?
Dr. Miorița Toader: „Cea mai mare problemă este folosirea bețișoarelor de urechi. Am o mare problemă cu aceste bețișoare, care sunt peste tot. Sunt utile uneori, însă doar în mâna unui medic. Sub nicio formă acestea nu trebuie să ajungă în mâna copiilor. Nu sunt neapărat recomandate nici în mâna părinților pentru toaleta urechilor. Majoritatea părinților face toaleta urechilor copiilor cu aceste bețișoare, fără să știe că acestea pot duce la: ruptură de timpan, împingerea dopului de ceară sau, în situația în care este un corp străin în ureche de care părintele sau copilul nu știe, împingerea corpului în timpan și ruperea timpanului, deci dezastru total. Un alt pericol este că se poate face o leziune pe ureche la exterior. Așa că în ceea ce privește toaleta urechilor, sub nicio formă nu recomand aceste bețișoare, decât la exterior, adică pavilionul urechii.
Un alt dezavantaj este că se poate întâmpla ca cel mic să vadă cum părintele sau fratele mai mare folosește bețișorul și din dorința de a imita gestul, fără a fi conștient de pericolul la care se expune, poate să își spargă timpanul. Am avut cazuri în care fratele mai mare a introdus bețișorul în urechea fratelui mai mic și a cauzat o ruptură de timpan.
Toaleta urechii se face spălând urechea cât putem la exterior și ștergând-o cu un prosopel moale, cu șervețel sau cu dischetă demachiantă. Eu recomand foarte mult dischetele demachiante adaptate pe dimensiunea urechilor copilului sau a adultului, folosite pentru șters la exterior, sub nicio formă la interior.
Dacă se creează dop de ceară (pentru că urechea produce ceară încontinuu), ceara se elimină singură. Așa că noi ștergem practic la exterior ceea ce vedem. Dacă nu am șterge, s-ar scurge ceara și ar crea un aspect vizual neplăcut. Ce se întâmplă însă pe interior trebuie lăsat în seama doctorului.”
Folosim spray-urile pentru ceară?
Dr. Miorița Toader: „Da, se pot folosi. Nu sunt însă de acord cu acele conuri la care se dă foc. Sigur, există și alte variante, cum ar fi cea cu apă oxigenată, dar depinde de concentrație și de cum este preparată, deoarece apa oxigenată poate să fie de o concentrație mai crescută și poate produce o mică arsură a tegumentului la exterior cauzând usturime. Și apa oxigenată se folosește numai la recomandarea medicului, în funcție de o anumită concentrație. Folosită în concentrație nepotrivită, poate produce o arsură superficială a tegumentului conductului exterior auditiv, a urechii la exterior, și să ducă la usturimi, durere sau otită externă care vor necesita ulterior tratament.”
Când este cazul să consultăm un medic ORL-ist?
Dr. Miorița Toader: „Depinde mult de localizarea problemei de sănătate și de simptome:
În cazul urechii, dacă un copil acuză durere de ureche, dar în același timp este vioi, țopăie și are energie, nu e o situație în care trebuie consultat medicul ORL-ist. Dar dacă este o durere de ureche constantă, pe fondul unei răceli, nas înfundat și febră, atunci trebuie consultat medicul ORL-ist.
Același lucru este valabil atât la copii, cât și la adulți. Dacă există durere continuă sau observăm dificultăți în auz, se impune un consult ORL pentru a se depista cauza (poate fi vorba de un dop de ceară, de otită etc).
În cazul nasului, se impune un consult ORL în momentul în care sunt probleme respiratorii acute (de câteva zile), cu mucozități, nas înfundat, dificultăți în respirație pe nas, în situația unor probleme respiratorii cronice de ceva timp (de câteva luni), mai ales dacă sunt însoțite de probleme secundare de auz, cu urechi infundate.
În cazul gâtului, dacă este un copil foarte răgușit, de puțin timp, respiră foarte greu, înseamnă că este o problemă respiratorie acută (o laringită acută) și este caz de urgență. Dacă este o răgușeală cronică (de câteva luni – sunt copii la care se întinde pe ani de zile), poate să fie o patologie cronică, cel mai adesea noduli vocali, și trebuie examinat laringele.
Patologia amigdaliană, faringiană, iarăși impune consult ORL. În momentul în care copilul face amigdalite repetate (amigdalită pultacee – 6,7, 8 episoade pe an, 2-3 ani la rând), se impune consult ORL în vederea extirpării amigdalelor. Desigur, în momentul în care este un episod acut de amigdalită pultacee, poate fi necesar fie consult ORL, fie consult pediatric, fie consult de boli infecțioase.
Una dintre cele mai frecvente probleme apărute la copii este cea a vegetațiilor adenoide, cunoscute sub numele de polipi. Dacă un copil care răcește extrem de des (o dată, de două ori pe lună, pentru un copil la vârstă mică, până în perioada preșcolară e normal), trece dintr-o răceală într-alta, o dată la 10 zile sau la 2 săpătmâni și o ține încontinuu din răceală în răceală, cu mucozități, cu nas înfundat, cu amigdalite, se impune consult ORL, eventual în vederea extirpării polipilor.”
Sper să vă ajute aceste informații, să vă facă să stați cât mai departe de bețișoarele de urechi și să știți cum să recunoașteți simptomele care necesită un consult medical. Vă doresc multă sănătate vouă și micuților voștri!
Mulțumim pentru informații ,o să incerc să nu mai folosesc bețișoarele se ureche .Foarte utile informații !