Așa cum poate știți, zilele acestea sunt în Thailanda. Așa că vă scriu “la cald”, cum se spune în fotbal. Cum se tot scrie de lucrurile minunate, despre bogăția pentru trup și suflet, regăsire spirituală, eu o să vă scriu despre partea umană a unei vacanțe în Thailanda. Cum sunt într-o perioadă a vieții în care simt că am nevoie de multă odihnă, am plecat cu gândul la plajă, la mare, la soare, la mâncare și la peisajele impresionante pe care le vezi pe bloguri și pe rețelele de socializare. Nu cred ca e nicio rușine să spui asta, chiar și pentru un călător profesionist cum mă consider eu uneori. Pentru că există un moment în care te saturi și de muzee, plimbat pe străzi/prin junglă până nu îți mai simți picioarele, de biserici/temple, clădiri mai mult sau mai puțin vechi și de ruinele care mai păstrează amintirile unor timpuri imemoriale. Am plecat în această vacanță cu gândul superficial al odihnei și cam atât.
Suntem 17 persoane care până acum am fost ușor dezamăgite. Poate nu suntem toți superficiali și nebuni. Poate. Nu dezamăgiți de Thailanda, ci de așteptările noastre în legătură cu ea. A trecut deja o săptămână și nici urmă de peisajele din poze. Vorbesc ca un începător în ale călătoriei, dar credeți-mă că dezamăgirea e peste medie dacă vorbesc așa. Instagramul și Facebookul meu sunt pline de poze frumoase din Thailanda, poate genul care v-ar face și pe voi să porniți spre noi. Dar nu spune nimeni prin ce treci ca să ajungi la ele. Încerc să îmi măsor cuvintele, dar să spunem că nu este cea mai curată destinație în care am fost. Am avut și ghinion să prindem vreme urâtă, care a pus cu siguranță o umbră în plus asupra călătoriei, așa că poate ar trebui să luați și asta în calcul. Acum de exemplu vă scriu din a doua cea mai mare insulă a Thailandei, din Koh Samui, unde bate vântul, e mult nisip în aer, iar apa învolburată. Apele turcoaz le-am admirat doar în pozele de pe ghidul de vacanță lăsat pe un șezlong de un turist și de pe Instagram. Cam asta se află, uneori, în spatele pozelor minunate pe care le vedeți pe social media, la alții și la mine.
Primul lucru care te lovește este mâncarea stradală. De care nu m-am atins. Peste tot prăjeală cât vezi cu ochii și vietăți de care nu am îndrăznit să mă apropii. Am mâncat prăjit în această excursie cât să îmi ajungă tot anul.
Pe de altă parte, fructele tropicale au un gust cum numai aici poți să găsești. Ananasul, mango, ba chiar bananele, zici că sunt alt fruct. Aroma este de neegalat. Că ceri un fresh și găsești 5 linguri de zahăr pe fundul paharului e altceva.
Prețurile sunt incoparabil de mici cu Europa, Dubai, sau ce mai știm noi litoral accesibil relativ aproape de România. Un fel de mâncare costă 15-20 de lei la restaurant. Pe stradă cam 5 lei.
Masajul este divin. Aș sta toată ziua la masaj, nu mă mai satur niciodată. Nu e scump deloc și fiecare mână care îmi atinge spatele extrem de încordat pare un expert care s-a pregătit toată viața numai pentru asta.
Și haideți să vă dezamăgesc și mai tare cu superficialitatea mea, dar dacă soare și mare este ceea ce căutați, cel puțin în această perioadă a anului, luați în calcul Dubai. Frumos, curat, soare garantat, nu e prea cald, frig nici nu se pune problema. Mergeți la sigur. Nu e aventură ca în Thailanda, nu poți face nicio comparație decentă între cele două destinații, dar depinde ce căutați.
O să închei apoteotic, cu un stereotip, să vă supăr și mai tare. Thailanda este o țară a extremelor. De la mizerie de nedescris până la opulență ca în cele mai scumpe destinații din lume, dar cu prețuri pentru mai toate buzunarele. Vegetație și verde cât vezi cu ochii, plaje superbe cu nisip moale de parcă ai călca pe fulgi și plaje mult lăudate care aduc cu o stațiune de la Marea Neagră.
