Anabella Shaked: “Dacă vrei să îţi trăieşti potenţialul la cote maxime, coaching-ul este răspunsul”
Cine nu îşi doreşte să fie foarte bun în ceea ce face, să aibă succes, ba chiar să exceleze? Mai ales atunci când face lucrurile cu pasiune, când este dedicat, când renunţă la alte plăceri pentru atingerea scopurilor, iar rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, dar mai ales pe măsura eforturilor pe care fiecare le depune. Şi totuşi, în viaţă lucrurile nu stau de fiecare dată aşa. Se întâmplă, şi nu de puţine ori, ca atunci când ne aşteptăm să primim ceea ce merităm, chiar atunci recompensele să se lase aşteptate. Şi să se tot lase… Nimic nu este mai trist şi mai greu de suportat ca acest lucru.
Recunosc că de multe ori m-am întrebat de ce se întâmplă aşa. Şi ce frumos ar fi dacă eforturile mele, ale omului pasionat de munca şi activităţile mele (de ceea ce fac, de ideile şi dorinţelele mele, pe care mai mereu le văd constructive) ar avea rezultatele pe care eu le aştept. Şi NU sunt exagerate, ci doar realiste. La un moment dat, începusem să cred că aşa s-ar întâmpla într-o lume ideală, în care imediat după acţiune, ar trebui să vină şi rezultatul.
Totul până am descoperit cooching-ul şi am înţeles cum funcţionează. Dacă ar fi să descriu într-o propoziţie simplă ce înseamnă, aş spune aşa: „Coaching-ul este calea sigură către atingerea unui ţel!”
Te-ai gândit cum ar fi să ai un antrenor personal care să te ajute să îţi îndeplineşti scopurile pe care ţi le stabileşti în carieră? Să existe un „antrenor”, aşa cum este cel de la sala de fitness, care să aibă răbdarea şi potenţialul unui psihoterapeut, care să deţină noţiuni didactice, blândeţea unui părinte, puterea de a convinge a unui uragan şi, nu în ultimul rând, care să îţi devină un prieten de nădejde? Ei bine, cam acesta este profilul trainerului în cooching.
Ca să înţelegeţi mai bine despre ce vă vorbesc, am stat de vorbă cu Anabella Shaked, coach, conferentiar si co-director al Adler School of Professional Psychology, care mi-a dezvăluit câteva dintre secretele acestei căi sigure către succes.
FOLLOW ME
Anabella spune că „coaching-ul este un proces susţinut, care vizează crearea unor rezultate remarcabile, în acord cu valorile şi viziunea clientului, dar şi cu valori universal-sociale responsabile. Este o cunoaştere de sine, o trecere care te ajută să te cunoşti integral, pentru ca mintea şi sufletul să lucreze în armonie pentru atingerea scopului pe care ţi l-ai stabilit cu claritate şi luciditate”. După ce v-aţi hotărât să apelaţi le ajutorul unui coach, lupta pentru schimbarea pozitivă abia acum începe. „O sesiune de coaching este o întâlnire de lucru în care coach-ul creează un spaţiu de încurajare, pe de o parte, şi de provocare, de cealaltă parte. Mai apoi, coach-ul şi clientul stabilesc contractul sesiunii în cauză, ceea ce include un scop precis. Ulterior, conversaţia începe, iar coach-ul adresează întrebări puternice, reflectează, motivează, dă curaj, oferă feedback etc., pentru a genera claritate şi mişcare, căutând noi posibilităţi în clientul său. Sesiunea se va încheia cu reluarea celor învăţate, creând şi creionând acţiuni, dar şi oferind clientului recunoaştere”. O ședință de coaching presupune un dialog deschis, care poate fi reluat ori de câte ori este necesar, chiar pe o durată de timp mai lungă, iar rezultatetele se văd după fiecare sesiune.
De multe ori, acesta este un drum greu, provocările nu lipsesc, sunt momente în care „munca” susţinută a clientului alături de coach nu este deloc simplă, însă cu ajutor şi concentrare situaţiile dificile sunt depăşite. „O calitate a coach-ului este aceea de a pune întrebările potrivite, în momentele potrivite. Aşa apare starea de conştientizare şi responsabilizare a clientului, şi tot aşa apar şi soluţiile la problemele pe care acesta le are. Beneficiile coaching-ului pentru client constă în crearea awareness-ului în privinţa priorităţilor sale în viată, în a crea şi inspira viziune, în a fi conştient de resursele şi puterile tale şi, desigur, a-ţi împlini viziunea prin acţiuni specifice, orientate în direcţia potrivită. Şedinţele de coaching îl ajută pe client să se focuseaze pe un aspect al vieții pe care doreşte să-l dezvolte, astfel încât să se simtă împlinit și mulțumit”, spune Anabella.
Condiţia ca beneficiile să apară este să fie sincer cu sine, să recunoască atunci când face ceva greşit, când trebuie să schimbe ceva, şi, mai ales, să accepte schimbarea. „De cele mai multe ori, nu este greu să schimbi lucrurile, ci este greu să ieşi din starea de „confort”, chiar şi atunci când eşti conştient că te complaci într-o situaţie greşită. Apoi, după ce ai reuşit să îţi schimbi situaţia, când ajungi să obţii ceea ce îţi doreşti, trebuie să te menţii, să acţionezi în conformitate cu ceea ce vrei.”
Anabella spune că cea mai importantă lecţie, cel mai mare beneficiu pe care îl aduce coaching-ul unei persoane este „să înveţe să trăiască în comuniune cu propriul său ţel, viziune şi valori. Asta înseamnă să iei cât mai mult din ceea ce îţi oferă viaţa şi să le oferi altora ce e mai bun în ei, împreună cu echilibru şi bune relaţii interumane”. Oamenii vin la cursurile de coaching pentru „că vor sa fie mai buni şi să se simtă mai bine. Cele mai des întâlnite ţeluri ale acestora sunt cariera, profesia, sănătatea şi relaţiile. Oamenii apelează la coaching atunci când vor să îşi îndeplinească scopurile în viaţă. Dacă vrei să creezi awareness, să scapi de simptome, să te simţi mai bine, te vei îndrepta către terapie. Te vei îndrepta către coaching atunci când vrei să atingi un ţel. „
Ca în orice „luptă” pe care o ducem în fiecare zi, şi aceasta pentru atingerea ţelurilor este o „luptă grea, dar plăcută”, după cum spune coach-ul Anabella Shaked. „De obicei, oamenii se simt entuziaşti şi speriaţi în acelaşi timp. Entuziaşti pentru că e motivant să creezi şi să împlineşti o viziune solidă, iar speriaţi deoarece coaching-ul îţi cere în fiecare zi să ieşi din zona ta de confort. Coaching-ul presupune mult devotament şi multă acţiune”.
Am întrebat-o pe Anabella Shaked care este mecanismul după care cooaching-ul dă rezultate sigure şi de durată şi iată care a fost răspunsul său: „Gândeşte-te la un personal coach ca la un antrenor de sport. Acesta din urmă îşi va ajuta jucătorul să genereze cele mai bune rezultate într-o perioadă scurtă de timp. Un coach este energic, dedicat obţinerii de rezultate. Coaching-ul, însă, nu merge atât de profund şi de departe precum terapia. Mulţi terapeuţi învaţă coaching pentru a putea să îşi ajute clienţii să creeze rezultate după ce dobândesc suficient awareness. Coaching-ul, ca şi terapia, nu este pentru oricine, ci numai pentru persoanele pro-active, care sunt dispuse să îşi asume responsabilitatea propriilor vieţi. Coaching-ul, cum am mai spus, nu înlocuieşte terapia sau consilierea, ci este o profesie diferită. Totuşi, acesta nu este încă o profesie specifică şi, de aceea, există posibilitatea ca mulţi oameni să o practice, fără să fi avut un training sau o formare prealabilă. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care mulţi oameni nu iau coaching-ul foarte în serios. Dacă vrei să-ţi trăieşti potenţialul la cote maxime, găseşte un coach calificat, iar asta îţi va schimba viaţa în moduri pe care nu ţi le-ai imaginat vreodată. Mi s-a întâmplat chiar mie şi am văzut-o întâmplându-se multor clienţi. În calitate de coach, specialitatea mea este să ajut profesionişti excelenţi să interacţioneze cu banii şi să trăiască în confort financiar. Mi-am dat seama ca mulţi medici, terapeuţi, avocaţi, au multe probleme în a înţelege şi a comunica valoarea muncii lor.”
Dacă vă gândiţi să apelaţi la ajutorul unui coach, atunci căutaţi unul care a fost format într-o şcoală cu acreditare internaţională. Nu ezitaţi să o/îl întrebaţi ce a învăţat sau ce a facut înainte, din punct de vedere al carierei sau a împlinirii de sine. Aveţi nevoie de un coach care să vă inspire şi care să ştie în orice moment cum vă poate ajuta să vă realizaţi dorinţele. Şi încă un pont: acesta nu trebuie să fie un expert în domeniul în care voi vreţi să performaţi, el nu este un tehnician, antrenor într-un domeniu, ci este un antrenor al creierului şi al voinţei pe care voi trebuie să o dezvoltaţi pentru a vă atinge ţelurile.
La ora actuală, în întreaga lume, cele mai multe persoane apelează la coaching pentru a-şi îmbunătăţi viata personală şi cariera. Pentru fiecare aspect există un tip de coaching: Life Coaching sau Business Coaching. Sunt puţini oamenii de afaceri care nu au stat de vorbă, fie şi numai o singură dată, cu un coach.
Buna seara. Da este in mare parte adevarat, dar este tot un paleativ. A te adresa unui coach este ceva la moda si crezi ca te poate ajuta mai mult sau mai putin temporar. Este bine ca te asculta si te poate scoate dintr-un impas in care „patinezi in gol” sau repeti aceiasi pasi si constati cu surprindere (!!!) ca se intampla acelasi lucru. Da este poate persoana care cand curba evolutiei tale are o dilema in a o lua in jos, iti da un imbold sa isi reia traseul pe aceeasi linie sau in sus. Da – dar acest rol de fapt ar trebui sa ni-l asumam noi pentru noi si aceste invataminte se cunosc sau se invata in copilarie. In primii ani de viata, mama este teoretic cel mai bun coach, deoarece ea sta cel mai mult cu micuta fiinta si o cunoaste si ii dezvolta principalele deprinderi pentru viata. Un rol important il au apoi primii educatori si invatatoarea care nu degeaba sunt unici si nu se schimba tocmai pentru a crea un confort de adaptare micului viitor mare om. Majoritatea marilor probleme sau dileme in viata unui om se solutioneaza din start din educatia primilor ani si a mentorilor care sunt mama, educatoarea, invatatoarea sau bunica, bona. Copilul invata practic prin exemple pe care nu le uita niciodata si asa isi regaseste si echilibru interior si armonia de viata intelegand fenomenele naturale sau evenimentele din viata lui ca fiind trecatoare si el avand capacitatea fizica, morala si emotionala de a le depasi. Sub acest aspect mai tarziu coch este un prieten temporar mai sincer decat unul real deoarece este platit pentru acesta activitate. Esential este sa iti gasesti resursele de a te detasa de o problema temporar, de a o analiza „la rece” ca si cum ar fi a altuia si apoi de a se relua tot spectrul posibil de solutii si de a alege pe care care aparent „vine de la sine”. Bunica mea m-a invatat ca in momentele in care nu stiu sa iau o decizie deoarece situatia este mult prea tensionata sa ies sa ma plimb intr-un parc si sa merg sa urmaresc jocul copiilor. „Detasata” de orice problema sa asist la jocul lor si la modul cum isi solutioneaza conflictele atat intre ei cat si datorita interventiei parintilor. Asa mi-am dat seama ca parintii intervin inutil uneori si mai repede agraveaza decat solutioneaza conflicte, deoarece se manifesta egotic. Copii au alt mod de a vedea si de a-si depasi conflictele. Privind la jocul si comportamentul lor sau la faptul ca trista fiind a venit vre-un copil sa imi ofere ceva, sau sa ma intrebe ce fac, cu dulcea lui inocenta si candoare sincera mi-a dat cele mai bune idei si mi-a linistit mintea si sufletul. Cand traia bunica mea care m-a crescut o rugam sa ma asculte si ii puneam capul in poale ca si cum toate probleme mele i le dadeam ei si ea imi dadea solutiile punandu-mi intrebari ca si cum eu as stii sau doar eu stiam raspunsurile. Asa m-a invatat sa ma intreb singura ce vreau si ce solutii sunt dispusa sa apelez in constiinta mea ca sa solutionez orice problema. Ma punea sa ma privesc din afara mea si apoi sa vad din punctul de vedere al fiecaruia implicat situatia avand motivatii si moduri de vedere si solutionare diferite. Bunica nu dadea raspunsuri – ea punea intrebari – raspunsurile erau ale mele si trebuia sa imi asum raspunderea singura. Copiii fac aceleasi lucruri – pun intrebari care te scot dintr-o stare si stiu foarte bine sa „te citeasca”. In ambele cazuri sunt cei mai iubitori si sinceri oameni din viata ta, nici unul nu minte si nu te minte – dar vor sa fii fericit si sa zambesti. Odata cu zambetul vin si solutiile. Si cand nu dispui de nici unul, priveste copacul cel mai apropiat care isi infrunta destinul acolo unde este fiind un univers pentru alte universuri de vieti mai mari sau mai mici care depind de el, de la radacina pana la cele mai de sus frunze, ocrotind si viata lui si viata altora. Dureaza cinci minute si …..te invata multe si datorita fratilor lui tu traiesti neconditionat. Poate privind atent inapoi de unde am plecat – radacinile noastre de neam, in viitor prin jocul copiilor nostrii, invatam sa ne apreciem precum copacul prezentul si sa le daruim si celor ce depind si se bucura de noi dreptul la o viata fericita si sanatoasa cu inteleciune. O minte linistita prezenta in realitate are un univers de solutii. Deci eu sunt cel mai bun coach al meu si reteta o daruiesc tuturor cu drag si cu respect.
Buna seara. Da este in mare parte adevarat, dar este tot un paleativ. A te adresa unui coach este ceva la moda si crezi ca te poate ajuta mai mult sau mai putin temporar. Este bine ca te asculta si te poate scoate dintr-un impas in care „patinezi in gol” sau repeti aceiasi pasi si constati cu surprindere (!!!) ca se intampla acelasi lucru. Da este poate persoana care cand curba evolutiei tale are o dilema in a o lua in jos, iti da un imbold sa isi reia traseul pe aceeasi linie sau in sus. Da – dar acest rol de fapt ar trebui sa ni-l asumam noi pentru noi si aceste invataminte se cunosc sau se invata in copilarie. In primii ani de viata, mama este teoretic cel mai bun coach, deoarece ea sta cel mai mult cu micuta fiinta si o cunoaste si ii dezvolta principalele deprinderi pentru viata. Un rol important il au apoi primii educatori si invatatoarea care nu degeaba sunt unici si nu se schimba tocmai pentru a crea un confort de adaptare micului viitor mare om. Majoritatea marilor probleme sau dileme in viata unui om se solutioneaza din start din educatia primilor ani si a mentorilor care sunt mama, educatoarea, invatatoarea sau bunica, bona. Copilul invata practic prin exemple pe care nu le uita niciodata si asa isi regaseste si echilibru interior si armonia de viata intelegand fenomenele naturale sau evenimentele din viata lui ca fiind trecatoare si el avand capacitatea fizica, morala si emotionala de a le depasi. Sub acest aspect mai tarziu coch este un prieten temporar mai sincer decat unul real deoarece este platit pentru acesta activitate. Esential este sa iti gasesti resursele de a te detasa de o problema temporar, de a o analiza „la rece” ca si cum ar fi a altuia si apoi de a se relua tot spectrul posibil de solutii si de a alege pe care care aparent „vine de la sine”. Bunica mea m-a invatat ca in momentele in care nu stiu sa iau o decizie deoarece situatia este mult prea tensionata sa ies sa ma plimb intr-un parc si sa merg sa urmaresc jocul copiilor. „Detasata” de orice problema sa asist la jocul lor si la modul cum isi solutioneaza conflictele atat intre ei cat si datorita interventiei parintilor. Asa mi-am dat seama ca parintii intervin inutil uneori si mai repede agraveaza decat solutioneaza conflicte, deoarece se manifesta egotic. Copii au alt mod de a vedea si de a-si depasi conflictele. Privind la jocul si comportamentul lor sau la faptul ca trista fiind a venit vre-un copil sa imi ofere ceva, sau sa ma intrebe ce fac, cu dulcea lui inocenta si candoare sincera mi-a dat cele mai bune idei si mi-a linistit mintea si sufletul. Cand traia bunica mea care m-a crescut o rugam sa ma asculte si ii puneam capul in poale ca si cum toate probleme mele i le dadeam ei si ea imi dadea solutiile punandu-mi intrebari ca si cum eu as stii sau doar eu stiam raspunsurile. Asa m-a invatat sa ma intreb singura ce vreau si ce solutii sunt dispusa sa apelez in constiinta mea ca sa solutionez orice problema. Ma punea sa ma privesc din afara mea si apoi sa vad din punctul de vedere al fiecaruia implicat situatia avand motivatii si moduri de vedere si solutionare diferite. Bunica nu dadea raspunsuri – ea punea intrebari – raspunsurile erau ale mele si trebuia sa imi asum raspunderea singura. Copiii fac aceleasi lucruri – pun intrebari care te scot dintr-o stare si stiu foarte bine sa „te citeasca”. In ambele cazuri sunt cei mai iubitori si sinceri oameni din viata ta, nici unul nu minte si nu te minte – dar vor sa fii fericit si sa zambesti. Odata cu zambetul vin si solutiile. Si cand nu dispui de nici unul, priveste copacul cel mai apropiat care isi infrunta destinul acolo unde este fiind un univers pentru alte universuri de vieti mai mari sau mai mici care depind de el, de la radacina pana la cele mai de sus frunze, ocrotind si viata lui si viata altora. Dureaza cinci minute si …..te invata multe si datorita fratilor lui tu traiesti neconditionat. Poate privind atent inapoi de unde am plecat – radacinile noastre de neam, in viitor prin jocul copiilor nostrii, invatam sa ne apreciem precum copacul prezentul si sa le daruim si celor ce depind si se bucura de noi dreptul la o viata fericita si sanatoasa cu inteleciune. O minte linistita prezenta in realitate are un univers de solutii. Deci eu sunt cel mai bun coach al meu si reteta o daruiesc tuturor cu drag si cu respect.