#CHICMOM

De Dragobete, dragostea trece prin stomac

Scris de Ela la 24 februarie 2017

Mi-a spus mama într-o zi că, dacă vreau să ajung la inima unui bărbat, trebuie să trec mai întâi de testul gătitului. Întrebarea mea naivă la vremea respectivă – ce legătură are dragostea cu gătitul, și-a găsit răspunsul cam 10 ani mai târziu, când i-am dat dreptate…într-o anumită măsură.

Astăzi, de Dragobete, m-am hotărât să scriu despre motivul pentru care eu chiar cred că dragostea trece, câteodată, prin stomac. Este ziua în care iubim românește, deci ar trebui să facem gesturi în tradiția românească. Dacă de Sf Valentin am vorbit despre 50 Shades of Gray, astăzi am să vorbesc despre plăcinta mea preferată și cum voi serba Dragobetele chiar la masă, la mine acasă.
De ce trece dragostea prin stomac?

  • Fizic vorbind, omul este mai linștit când mănâncă. Atunci când suntem nemâncați experimentăm stări de nervozitate și anxietate, fapt care este în contradicție totală cu ceea ce reprezintă dragostea. Pentru a fi disponibili pentru o cină romantică trebuie, mai întâi, să trecem de primele semne ale lipsei pe mâncare. Este un lucru cunoscut deja că, odată cu scăderea glucozei, majoritatae oamenilor au senzații de amețeală și lipsă de concentrare. Prin urmare, întrebarea legitimă este „Cum poți cere unui bărbat să îți facă un compliment, dacă el abia își amintește cum îl cheamă?”
  • Psihic vorbind, este mult mai probabil ca un gest frumos din partea mea să determine un grad mai mare de afecțiune din partea lui. Faptul că pregătesc o cină romantică și depun efort în a-i face o surpriză îl va face mai conștient de faptul că acest efort ar trebui apreciat și recompensat. Nu în ultimul rând, intimitatea unei cine în doi, acasă, poate fi un moment romantic pe care orice cuplu ar trebui să îl experimenteze.

Iată de ce eu am ales un Dragobete tradițional, în care sper ca plăcinta mea cu mere să meargă direct la inima soțului meu! Iată rețeta mai jos:
Pentru aluat: 500 g faină, 150 g unt, 150 g Green Sugar, 2 ouă, 1 linguriță de praf de copt bio, 2 linguițe de smântână vegetală.
Pentru umplutură: 2 lingurițe de griș, 1 kg mere roșii, 2 linguri Green Sugar, 1 linguriță scorțișoară, 50 g unt.

Merele se spală și se dau pe răzătoare. Într-o crăticioară se topește untul, se adaugă merele, zahărul și scorțișoara și se călesc. Ingredientele pentru aluat se amestecă și apoi se frământă aluatul. Se împarte în două părți și se întind două foi de mărimea tăvii în care se coace plăcinta. Tava se îmbracă în foaie de copt, apoi se așează prima foaie. Grișul se presară peste prima foaie uniform, apoi se întind merele și se acoperă cu cea de-a doua foaie. Cu o furculiță se înțeapă foaia de deasupra, din loc în loc. Se pune în cuptorul preîncălzit la 180 grade, iar când se rumenește deasupra, se scoate.

Când plăcinta este gata o puteți orna cu puțin zahăr pudră și o frunză de mentă.


PS: Îţi mulţumesc că eşti unul dintre cei 1 milion de români care mă citesc!

Hai cu mine pe:

Alţii au citit şi despre:


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

--