7 zile au fost, repede au trecut și sper că variantele de mic-dejun pe care vi le-am propus, alături de medicul nutriționist Ruxandra Pleșea, v-au inspirat și i-au făcut pe micuții voștri să nu mai lase nimic în farfurie.
Iar dacă tot suntem în ultima zi a provocării lansate de revista Pap Tot, m-am gândit să trecem la nivelul următor și să facem ceva mai…complex, dar în linie cu tradiția și cu sfânta proteină: o omletă, însă nu oricum, ci la cuptor. Aceasta are marele avantaj că, nefiind friptă, ci coaptă, e mai sănătoasă și nu necesită folosirea uleiului la prăjire. E ușor de făcut în cantități mari, practic ai nevoie doar de tăvi și, firește, de cuptor în care să le pui.
Pentru 4 porții, e nevoie de:
- 4 ouă
- 100ml lapte
- 1 pișcătură de sare (cât ai lua între trei degete)
- 30 gr. ceapă (ceapa verde e de preferat)
- unt pentru ungerea tăvii
- frunze de pătrunjel
Ouăle, laptele, frunzele de pătrunjel, sarea și ceapa, tăiată solzișori foarte fini, se pun în același vas și se bat bine. Amestecul se toarnă într-o tavă unsă cu puțin unt (există tăvi antiaderente ori din silicon, acelea nu mai au nevoie de ungere). Tava se pune în cuptorul încins la 200 de grade Celsius și se lasă acolo cinci minute. Şi gata omleta pentru micuții voștri. Ai mei o adoră, așa că sper să aud același lucru și de la voi.
Simplu, frumos și bun. Acum 🙂
FOLLOW ME
Cum evităm să cădem în capcana părintelui perfecționist 🧐👉 🌟Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face atunci când ești părinte este să încerci să crești copilul perfect, crezând că doar așa va deveni un adult fericit și împlinit. 🌟 Nu este simplu să lași copilul să pășească în afara zonei tale de control și să îi dai voie să greșească, însă doar așa va învăța să își seteze propriile limite. Responsabilitatea noastră, ca părinți, este doar să îi ghidăm și să îi ajutăm să își accepte eșecurile învățând din ele și să tolereze, la rândul lor, imperfecțiunile altora. 💫 Dacă îți place postarea mea, dă-i save ca să poți reveni la ea atunci când ai nevoie și ajută-mă să ducem informația la cât mai multe mămici: share, comment, tag & like. 🙌 Cu grijă,
Ela 💛
Din 6 în 6 ani, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un nou membru al familiei. 💗 Am spus mereu că este o diferență ideală de vârstă între copii, din punctul meu de vedere, pentru că am reușit să ne bucurăm la fiecare în parte de toate etapele importante, având ajutorul și înțelegerea frățiorilor mai mari. Recunosc însă că am avut și momente în care mă relaxa gândul că în sfârșit a devenit puțin mai independent copilul, pe la 5-6 ani și că putem să ne reluăm din activitățile de cuplu sau ieșirile mai dese cu prietenii. Și-apoi, pac, încă un bebeluș! 🫣 Suntem acum cu Nicholas în etapa în care ne bucurăm că merge la grădiniță și e băiat mare. Simțim de fiecare dată că, odată cu independența lor, vine și independența noastră de care ne e uneori extrem de dor. Dar, de fiecare dată când îi pun seara la culcare sau când îi găsesc dimineața cățărați peste noi în pat, îmi dau seama că mai mult decât de „libertatea” mea, cel mai dor îmi e de momentele lor de bebelușeală… Fiecare perioadă are magia ei, dar nimic nu se compară cu senzația de a-ți ține bebelușul mic, mic, mic în brațe… Vouă de ce perioadă din viață vă e mai dor? #ZiuaDorului
