Dimineaţă a părut că începe sâmbăta perfectă… era linişte, în casă miroase a cafea, Alesia se juca cu Nicholas. Nimeni nu făcea gălăgie – un vis care devenise realitate. O dimineaţă de sâmbătă fără strigăte şi fără să aud pe nimeni plângând pentru o jucărie sau pentru tabletă.
Trăiam în bula mea, savurând fiecare clipă, până când aud de la parter… MAMAAAAA!
Atunci m-am trezit din vis şi m-am reîntors la realitate. Realitate care m-a făcut să îmi pun următoarea întrebare: de ce spun copiii MAMA? De ce nu îl strigă şi pe tatăl lor? De ce nu o strigă, măcar când e prin casă şi pe bunica? De ce?
Cred că tocmai pentru că…
Mama este un cuvânt, mama înseamnă patru litere şi… un întreg Univers
Un erou, o zână bună, mâna care ne ridică de fiecare dată când suntem la pământ – la maturitate. Şi în copilărie, mâna care ne ridică fix înainte să cădem.
Un cuvânt cu atât de multe înţelesuri, cu atât de multe semnificaţii, cu o încărcătură emoţională atât de mare.
Şi oare de ce? Simplu. Pentru că bebeluşul tău trăieşte alături de tine încă din prima zi. Încă de când tu nu ştiai şi poate nici nu sperai că este acolo. Dintr-un mic embrion, creşte, se dezvoltă, respiră, se hrăneşte… odată cu tine şi-prin tine. Eşti casa lui, cunoaşte bătăile inimii tale mai bine decât tine.
Vezi această postare pe Instagram
V-aţi iubit înainte să vă puteţi vedea. Şi i-ai vorbit, ţi-a auzit vocea şi a recunoscut-o. Adormea şi se trezea o dată cu tine. Practic, aţi fost şi sunteţi unul şi acelaşi. Este bucăţică ruptă din sufletul tău.
Prima dată când a cunoscut lumea a fost..atunci când l-ai îmbrăţisat. Aţi mers împreună peste tot timp de nouă luni şi a cunoscut fericirea şi tristeţea datorită ţie, înainte să ia contact cu lumea din jurul tău.
Când erai fericită, simţea asta datorită endorfinelor. Iar când ai suferit, a simţit asta prin intermediul hormonilor de stres.
Sunt doar câteva dintre răspunsurile întrebării:
De ce strigă MAMA cei mici de fiecare dată când au nevoie de ceva?
Pentru că suntem eroine, în ochii lor. Pentru că le oferim sentimentul de dragoste, dar mai ales de protecţie. Pentru că în viziunea lor, avem rezolvare pentru orice problemă. Mama este zâna bună din poveşti care îndepărtezaă cu un sărut orice durere, orice supărare şi orice nor de pe cer.
Mama realizează o conexiune unică, absolut magică, irepetabilă cu cel mic. După cele nouă luni de poveste, urmează momentul în care legătura se consolidează şi mai mult: statul în braţele mamei şi alăptarea.
Eşti nu doar sursa infinită de iubire pentru puiul tău, ci şi sursa de hrană. Răspunzi prompt tuturor nevoilor celui mic, îl linişteşti atunci când plânge, îi cânţi, îi citeşti poezii şi cântaţi împreună.
Practic, toate nevoile şi răspunsurile lui pornesc dintr-un singur loc şi apar când rosteşte un singur cuvânt: MAMA.
Foame?.. mama
Frig?… mama
Sete?… mama
Chef de joacă?… mama
Somn?… mama
Insomnie?… evident, tot mama
Teamă?… cu siguranţă, MAMA!
În braţele mamei orice bebeluş îşi găseşte liniştea.
Vezi această postare pe Instagram
Este centrul Universului lui şi în afară de tată, a cărui voce o recunoaşte, este singura persoană în care are deplină încredere. S-a ataşat de tot ce ţine de tine: miros, respiraţie, bătăi ale inimii. Inima ta i-a fost cântec de leagăn timp de 9 luni. E firesc să se liniştească atunci când îl pui la pieptul tău.
În cele patru litere se ascunde iubirea infinită şi ajutorul cel mai de preţ. E important ca după ce auzim strigătul, să putem şi să ştim să fim prezente.
Chiar şi când cei mici se ciondanesc, tot MAMA aud. Mă cheamă să îi apăr şi să fac dreptate, în acelaşi timp. Pentru că aşa sunt copiii- transformă părinţii în adevăraţi avocaţi puternici care îi pot scăpa de orice necaz şi care rezolvă orice problemă.
Iar MAMA este puterea unui copil. Este oaza de linişte, modelul bunătăţii, cea mai calmă şi mai blândă persoană al cărei chip l-am văzut de fiecare dată când am fost fericiţi sau când am fost necăjiţi.
MAMA râde şi plânge alături de puiul ei şi ar sacrifica orice, doar ca să îl vadă fericit. Şi mama este, probabil, singura persoană din lume care ar renunţa la binele ei, la propriile bucurii şi dorinţe, doar ca să aducă zâmbetul pe buze copilaşului ei.
Dar nu simte că face vreun sacrificiu. Şi chiar dacă simte oboseală, stres sau frică, dragostea şi lumina de pe chipul copilului o fac să uite toate greutăţile.
Mama e acolo şi când puii cresc şi părăsesc cuibul. Ea rămâne cu ochii spre uşa casei şi mai aşteaptă, încă o dată să audă… MAMA!
Îi lipsesc toate momentele agitate, toate jucăriile împrăştiate prin casă, toate serile în care era nevoită să citească poveşti până târziu.
Şi aşteaptă… Un singur lucru ştie sigur: că legătura dintre ea şi copilul ei rămâne veşnic aceeaşi, indiferent de timp. Pentru că există un lucru pe care nu îl poate schimba nimeni, niciodată: adultul grăbit de azi a fost puiul care a crescut în braţele care acum sunt obosite şi îmbătrânite.
Adultul de azi a crescut sub ochii luminoşi care vărsau lacrimi de bucurie sau de teamă, în nopţile fără somn. Ochi care astăzi sunt, poate, mai puţin luminoşi, dar care privesc cu la fel de multă iubire.
A mâncat zilnic din hrană pregătită cu atât de multă dragoste de femeia care învârtea bucătăria pe degete. Mai mănâncă şi astăzi, poate, câte o felie de plăcintă sau de cozonac plămădit mult mai greu, de sărbători.
Timpul a trecut, puterea mamei a scăzut. Au apărut şi ridurile şi nici răbdarea nu mai e aceeaşi. Însă inima ei a rămas la fel. Pentru că inima..nu face riduri. Şi va rămâne veşnic… casa copilului ei.
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.
Fii mereu la curent cu postarile mele! Ce ai de facut?
- Sa ma urmaresti pe INSTAGRAM – Aici raspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
- Sa te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
- Sa dai like paginii mele de FACEBOOK
- Sa te inscrii in grupul MAMICI SI COPII FERICITI
