Mamelor, nu vă mai străduiți să fiți perfecte!

V-ați uitat vreodată în oglindă cu sentimentul că nu este nevoie să vă comparați cu alte femei? V-ați îngăduit vreodată să lipsiți de la lecția perfecțiunii? Măcar o dată, cât să vă trageți sufletul… Eu am chiulit azi și m-am simțit perfect!

Ieri a fost lunea în care a început școala și abia acum mi-am dat seama că problemele mele nu dispăruseră, ci erau puse pe pauză. Încă de dimineață am fost luată cu totul de tăvălugul zilnic care mă obosește câteodată înainte ca ceasul să arate prânzul. Trezirea după vacanță este mereu grea, cu rugăminți arzătoare care apoi se transformă în promisiuni pe care știi ca nu le vei ține niciodată- cum ar fi că le dau înghețată când se întorc de la școală, numai ca premiu pentru efortul de a se îmbrăca mai repede. Stările mele s-au schimbat precum șosetele Alesiei care nu se hotăra cu ce se asortează. Am trecut prin furie, disperare, renunțare, mi-am recăpătat autoritatea și curajul și toate astea în mai puțin de jumătate de oră. Dar le-am dus la bun sfârșit! I-am hrănit și îmbrăcat, au fost încălțați și spălați și am reușit să le spun că îi iubesc.

Abia după ce am reușit să îmi aud gândurile, undeva pe la jumătatea zilei, mi-am dat seama că și eu eram îmbrăcată și fardată și chiar reușisem să dau telefoane și să programez două zile de filmări. Brusc, într-o parcare, oprindu-mă să aștept pe cineva am avut 2 minute la dispoziție să fiu mândră de mine. În fiecare zi înfrunt traficul, duc/iau copiii la școală, rezolv treburile casei și reușesc să lucrez, să filmez, să îmi amintesc toate activitățile la care participă, toate zilele de naștere ale colegilor de școală și să planific programul familiei de weekend în condițiile în care eu mă trezesc sâmbăta și duminică la 3 dimineața pentru a ajunge la serviciu. Fac asta în fiecare zi și în niciuna dintre zile nu am plecat în pijama și papuci de de acasă. Nu a murit nimeni de foame și nici nu am fugit în lume de spaimă! Deci, undeva există un mecanism care ne face să facem să supraviețuim stresului de fiecare zi și să avem timp să ne mai și placă viața noastră atunci când avem timp să ne dăm seama că o trăim.

După alte două întâlniri și o salată mâncată pe drum, vocea conștiinței și-a făcut din nou timp să vorbească cu mine. Dacă ar fi să pun pe hârtie toate lucrurile pe care le fac într-o zi sunt sigură că pagina nu ar fi goală. Nu am mai așteptat să ajung acasă și am pus lista pe o pagină în agenda mea și am realizat că am făcut foarte multe lucruri de care ar trebui să fiu mândră. Probabil că, într-o altă zi, mi-aș fi dorit să arăt mai bine, să fiu mai punctuală, să fac cel puțin un lucru pentru care cineva să îmi mulțumească. Ieri, însă, am analizat ce am făcut și nu ce aș fi putut face. Îmi iau o pauză de la dorința de a împlini imaginea perfectă la care aspir aproape constant și mă plac așa cum sunt, cu ce pot face. Credeți-mă , este un sentiment de care avem nevoie din când în când.

Astăzi este ziua în care luați o pauză de la perfecțiune! O meritați!

PS: Îţi mulţumesc că eşti unul dintre cei 1 milion de români care mă citesc!

Pe aceeasi tema:

Te aștept la al doilea eveniment dedicat super mamelor: „Mama pune sarea în bucate” Buyer-ul de modă sau povestea din spatele vitrinelor perfecte Hai în vacanță! Am găsit 4 destinații perfecte pentru cei mari și mici 6 destinații de vacanță perfecte pentru 2020 (cuplu și familie)