
Cu siguranță ați auzit de multe ori că cineva este trist și lipsit de vlagă pentru că afară este înnorat și plouă. Tindem să aruncăm toată vina asupra vremii, dar este vreun fundament științific în acest obicei al nostru?
Specialiștii spun că nu, meteo-dependența nu este un fenomen real, ci noi ne făurim o imagine de ansamblu și ne indispunem singuri.
Știm că este mult mai ușor să găsim vinovați din exterior, dar încetați să faceți din acest subiect de vorba ceva mai mult. Poate fi considerat un starter conversațional bun, nimic mai mult.
Data viitoare, poate veți face o vizită medicului atunci când acuzați o durere de cap care, desigur, este din cauza ploii, un foșnet al timpanelor pentru că la munte o să ningă și oricum, presiunea atmosferică a scăzut.
Nu s-a demonstrat că ar exista o relație de cauzalitate, dar se întâmplă foarte des ca oamenii să spună că reacționează la schimbările climei. De fapt, ei iau decizii care le pot modifica dispoziția, chiar și umiditatea crescută și expunerea la razele puternice ale soarelui poate să fie asociată cu o stare proastă.
Astfel de tulburări afective sezoniere sunt legate de felul în care reacționează creierul la lipsa luminii solare.
FOLLOW ME

Cum evităm să cădem în capcana părintelui perfecționist 🧐👉 🌟Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face atunci când ești părinte este să încerci să crești copilul perfect, crezând că doar așa va deveni un adult fericit și împlinit. 🌟 Nu este simplu să lași copilul să pășească în afara zonei tale de control și să îi dai voie să greșească, însă doar așa va învăța să își seteze propriile limite. Responsabilitatea noastră, ca părinți, este doar să îi ghidăm și să îi ajutăm să își accepte eșecurile învățând din ele și să tolereze, la rândul lor, imperfecțiunile altora. 💫 Dacă îți place postarea mea, dă-i save ca să poți reveni la ea atunci când ai nevoie și ajută-mă să ducem informația la cât mai multe mămici: share, comment, tag & like. 🙌 Cu grijă,
Ela 💛

Din 6 în 6 ani, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un nou membru al familiei. 💗 Am spus mereu că este o diferență ideală de vârstă între copii, din punctul meu de vedere, pentru că am reușit să ne bucurăm la fiecare în parte de toate etapele importante, având ajutorul și înțelegerea frățiorilor mai mari. Recunosc însă că am avut și momente în care mă relaxa gândul că în sfârșit a devenit puțin mai independent copilul, pe la 5-6 ani și că putem să ne reluăm din activitățile de cuplu sau ieșirile mai dese cu prietenii. Și-apoi, pac, încă un bebeluș! 🫣 Suntem acum cu Nicholas în etapa în care ne bucurăm că merge la grădiniță și e băiat mare. Simțim de fiecare dată că, odată cu independența lor, vine și independența noastră de care ne e uneori extrem de dor. Dar, de fiecare dată când îi pun seara la culcare sau când îi găsesc dimineața cățărați peste noi în pat, îmi dau seama că mai mult decât de „libertatea” mea, cel mai dor îmi e de momentele lor de bebelușeală… Fiecare perioadă are magia ei, dar nimic nu se compară cu senzația de a-ți ține bebelușul mic, mic, mic în brațe… Vouă de ce perioadă din viață vă e mai dor? #ZiuaDorului
Pentru persoanele extrem de sensibile la vremea urata, iarna e un anotimp foarte greu, iar psihologii au clasificat chiar afectiunea ca fiind o tulburare afectiva sezoniera.
Recomandările pentru a nu ne mai lăsa afectați de acest stereotip sunt diverse, puteți asculta muzică veselă, puteți să citiți o carte comică, sau planifica o mini vacanță. Și, orice ar, ZÂMBIŢI! 🙂
