Luna trecută v-am povestit despre vaccinurile pe care le-au făcut copiii mei, cum am luat decizia și cum văd eu lucrurile. Pentru că am folosit formularea „obligatorii” am primit niște întrebări și reacții, care m-au făcut să revin pe subiect.
Așa este, vaccinurile nu sunt obligatorii în sensul general al cuvântului. Nu vine poliția acasă să te amendeze, nu ți se interzice accesul în magazine și nu ești obligat să le faci ca să te plimbi liber prin oraș. Am folosit această formulare pentru că la nivel larg, așa sunt denumite și împărțite: în obligatorii și opționale, cele „obligatorii” fiind mai exact parte a Planului Național de Vaccinare recomandat de Ministerul Sănătății.
Pentru că am vrut totuși să nu rămână problemele neclarificate, am discutat cu un specialist care a avut amabilitatea să-mi răspundă și la alte întrebări și mituri despre vaccinare:
1. Vaccinurile sunt obligatorii
„În accepțiunea din dicționar, cuvântul OBLIGATORIU nu este folosit în prezent în legătură cu vaccinarea. De obicei, obligatoriu este ceva a cărui neefectuare presupune aplicarea unei sancțiuni. Ori în acest moment, practic NU este obligatorie vaccinarea, deoarece neefectuarea ei nu este urmată de o sancțiune, nici directă nici indirectă.
Nu e mai puțin adevărat că în ciuda lipsei obligativității, există unele state unde acoperirea vaccinală este excelentă. Mai degrabă acest lucru se datorează faptului că educația medicală are un nivel înalt, se aplică la toate nivelurile în mod programat, iar campaniile de conștientizare au un rol esențial în informarea părinților.
În unele țări, obligativitatea vaccinării este însoțită direct de amenzi adresate aparținătorilor sau tutorilor, sau se aplică măsuri coercitive indirecte. Acestea limitează accesul persoanelor care nu au fost vaccinate – de exemplu accesul în mediul universitar este permis doar cu schemă completă de vaccinare. Desigur, un lucru important este limitarea riscului de patologii ale adolescenței, cum este meningita, pentru care principalele țări europene își vaccinează copiii, dar și pentru a asigura protecția acelor persoane care din motive medicale, nu se pot vaccina.
FOLLOW ME
Vaccinarea nu ar trebui privită doar că o acțiune individuală, ea este o chestiune extrem de importantă pentru sănătatea publică, pentru că permite protecția persoanelor vaccinate, dar și a celor care NU se pot vaccina. Dacă se atinge un procent acceptabil de persoane vaccinate, care să protejeze puținele persoane cu contraindicații, aceasta determină o imunitate de comunitate.„
2. Multe dintre bolile din schemă de vaccinare sunt aproape eradicate în Europa vestică
„Există o diferență între lipsa de circulație a unui microb și eradicarea bolii produse de acesta. În realitate doar o singură boală este eradicată și această este variola, o boală foarte gravă pentru care, de altfel, nu se mai administrează vaccinuri.
Eradicarea presupune dispariția circulației globale a unui microb și lipsa înregistrării oricărui caz într-un interval de timp. Eradicarea este declarată după ce nu s-a mai înregistrat circulația microbului respective o perioadă de timp, așa încât practic nu mai este necesară vaccinarea.
O boală pe care e posibil să o eradicăm în scurtă vreme ar putea fi poliomielita.
În acest moment toate țările lumii au programe de sănătate care includ vaccinarea poliomielitică, fie orală fie injectabilă, dintre virusurile polio sălbatice mai circulă doar sporadic unele tulpini și doar în anumite regiuni ale globului. Lipsa circulației virusului a permis renunțarea la vaccinul administrat pe cale orală (vaccin cu virus viu atenuat) și păstrarea doar a celui injectabil în multe regiuni inclusiv în Europa.
Cu toate acestea, omenirea trebuie să fie pregătită pentru reapariția unor virusuri, fiind mereu în alertă pentru prepararea unor vaccinuri potrivite. Pentru bolile care se declara eradicate nu se mai face vaccinarea.”
3. Vaccinurile au mai multe efecte dăunătoare şi adverse pe termen lung
„Aceste informații sunt practic scoase din context. Există mii de studii care demonstrează că balanța între beneficiile aduse de vaccinare și efecte adverse este net în favoarea beneficiilor. Este însă de spus că studiile sunt de obicei extrem de aride pentru publicul larg care nu este obișnuit cu activitatea de cercetarea, iar publicarea acestora în biblioteci de specialitate nu le face accesibile tuturor în extenso, ci doar în rezumate.
E bine de știut că pentru a asigura transparența și siguranța vaccinării , profesioniștii ca și pacienții au posibilitatea extrem de facilă oriunde în lume de a raporta reacții adverse. Este foarte cunoscut sistemul din SUA numit VAERS. În România este accesibilă raportarea reacțiilor adverse la orice medicament inclusiv la vaccinuri, în sistem online, pe site-ul Agenției naționale a medicamentului și dispozitivelor medicale.
Datorită sistemelor facile de înregistrare, este mult mai ușor pentru profesioniști să urmărească orice efect raportat. Sinteza tuturor acestor date se regăsește pe prospectele medicamentelor și vaccinurilor, unde sunt înscrise și descrise în amănunt, toate efectele adverse ale fiecărui medicament / vaccin și procentul în care apare în populație. În acest fel, cel mai la îndemână instrument de informare pentru oricare dintre noi este prospectul medicamentului / vaccinului.
Aceste prospecte sunt disponibile atât pe site-ul ANMDM, cu motor de căutare, cât și pe site-ul Agenției Europene a Medicamentului
De exemplu, pentru vaccinul ROR, avem la dispoziție astfel: Prospectul MMR-VaxPro pe situl agenției europene a medicamentului: https://www.ema.europa.eu/en/documents/overview/m-m-rvaxpro-epar-summary-public_ro.pdf
Prospectul Priorix pe situl ANMDM: https://www.anm.ro/_/_PRO/pro_4820_20.07.12.pdf”
4. Sistemul imunitar al bebelușilor nu e pregătit pentru atâtea vaccinuri într-un timp atât de scurt
„Acesta este tot un mit. Sistemul imunitar al bebelușului este pregătit pentru un număr imens de antigene pe care le poate primi pe toate dintr-o dată. Mai exact un sugar poate primi 10 la puterea a 16-a antigene, cărora să le facă față. Mai mult, oferta de antigene astăzi este net inferioară celor oferite cu ani în urmă, tocmai datorită modernizării procesului de sinteză a vaccinurilor.
Iată câteva cifre relevante:
– Numărul total de antigene pe care le poate tolera un nou-născut este de 1016 (recunoaștere și răspuns). Aceasta înseamnă un număr care se scrie așa: 10,000,000,000,000,000.
– În mod natural, nou-născutul este expus la colonizare cu flora tractului genital, flora fecală (inclusiv laptele matern este colonizat cu 8 specii de microbi). Fiecare specie conține 3×103 proteine
– Vaccinurile administrate sugarilor între 0 -1 an, conţin în total 130 antigene (în cele 8 vaccinuri – AHB, BCG, DTP VPI, HIB, ROR, Rotarix, Antipneumococic – total 24 doze în combinații), reprezentând 0,1% din capacitatea lor de a le procesa
– O infecție acută virală respiratorie de sezon înseamnă întâlnirea cu 6 – 10 antigene
– O amigdalita acută bacterianastreptococica înseamnă impactul a 25 – 50 de antigene
– Amânarea efectuării vaccinurilor înseamnă amânarea momentului în care un copil se poate apăra de bolile prevenibile prin vaccinare. Copiii pot primi de la mama transplacentar anticorpi care îi pot proteja de unele boli infecțioase pe termen limitat, în timp ce alăptarea nu permite transferarea de anticorpi de aceeași calitate. Apărarea produsă de anticorpii mamelor este de scurtă durată, dar reprezintă o soluție până ce copiii pot produce primii lor anticorpi. acest lucru are două consecințe importante:
– ne permite să structurăm scheme de vaccinare cât mai protectoare față de copii.
Astfel, anumite vaccinuri nu pot fi efectuate înainte de vârstă de 6 săptămâni, dar dacă vaccinăm mama în timpul sarcinii, anticorpii care se formează la mama pot proteja copiii până ce își încep propria schemă de vaccinare. Mai mult, toate aceste informații ne ajută să înțelegem că prematurii trebuie vaccinați la vărsat ADEVĂRATĂ, REALĂ și nu la vârsta corectată, așa cum în mod eronat susțin unele surse.
– ne permite să spațiem vaccinurile în doze care să asigure protecția pe termen lung (doze de primovaccinare și doze de rapel)”
5. Vaccinurile conțin metale grele nocive
„Acesta este tot un mit propagat cu bună știință pentru a crește frică persoanelor care ezită să își vaccineze copiii. Această frică derivă din efectele devastatoare ale intoxicațiilor cu metale grele din timpuri în care nu se putea lupta cu aceste tipuri de intoxicații.
La o scurtă incursiune în manualul de chimie din gimnaziu, conform tabelului periodic al elementelor Mendeleev, în categoria metalelor grele sunt incluse metalele ce au o densitate mai mare decât 5kg/dm³ și sunt în general toxice, reziduurile lor producând poluarea mediului înconjurător.
Metale grele unanim acceptate sunt:
· Metale pentru fabricare de mașini și instalații: cupru, staniu (cositor), zinc, nichel, plumb și aliajele lor
· Metale utilizate în aliaje: crom, vanadiu, cobalt
· Metale prețioase (nobile): aur, argint, platină
Niciunul dintre acestea nu se găsește în compoziția vaccinurilor.
Cum însă cel mai des folosit exemplu în acest subiect de manipulare este mercurul, cu toate că mercurul nu este considerat un metal greu, el este incriminat în discuțiile cu cei care se opun vaccinării.
Trebuie spus că mercurul, acel metal fluid care se găsea în termometrele bunicii, nu era folosit ca atare. O sare a acestuia, numită Thiomersal sau Thimerosal, era folosită în perioada când vaccinurile erau îmbuteliate în flacoane multidoza, cu scopul de asigura stabilitatea soluției. Sarea unui element nu preia proprietățile acestuia așa încât nu pot fi comparate. Poate cel mai cunoscut exemplu este intoxicația cu CLOR, atât de cunoscută în mediul casnic, ori clorul este constituent al sării de bucătărie, aceasta fiind o sare de sodiu, cu formulă chimică NaCl. Dacă ne intoxicăm cu Clor, nu înseamnă că ne intoxicăm și cu sarea de bucătărie!
În prezent, vaccinurile sunt îmbuteliate în doze individuale, de unică folosință, așa încât fixarea / conservarea lor nu mai este necesară. Niciun vaccin utilizat la ora această în lume în schemele de vaccinare ale copiilor nu mai conține Thimerosal.”
Sper că răspunsurile oferite de Dr. Sandra Alexiu vă sunt folositoare. Pe pagina de facebook Coaliția România Sănătoasă veți găsi și un video despre vaccinuri și mituri.
Nu uitați că, întotdeauna, cel mai bun sfat este cel pe care îl primiți direct de la un medic specialist. Nu vă limitați la a întreba un singur medic, stați de vorbă cu mai mulți până reușiți să îl găsiți pe cel cu care veți avea chimie și vă face să aveți încredere în el.
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.
Dacă vrei să fii mereu la curent cu ceea ce postez, te invit:
1. Să mă urmărești pe INSTAGRAM – Aici răspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
2. Să te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
3. Să dai like paginii mele de FACEBOOK
4. Să te înscrii în grupul MĂMICI ȘI COPII FERICIȚI
