La începutul lunii, am postat un material despre importanţa fierului pentru cei mici sau „Cum afectează lipsa fierului din organism IQ-ul copiilor?”. Mi s-a părut foarte serios subiectul şi am revenit, mai ales că am aflat lucruri de care fiecare părinte ar trebui să fie conştient.
De exemplu, voi ştiaţi că statisticile legate de anemia prin carenţa de fier la copii sunt îngrijorătoare? 48-54% dintre bebeluşii cu vârstă mai mică de 12 luni au anemie prin carenţă de fier.
Dar că anemia se transmite de la mamă la făt ştiaţi? Specialiştii spun că femeia gravidă trebuie să aibă mare grijă deoarece anemia, în perioada sarcinii, se transmite şi bebeluşului, mai ales în ultimul trimestru de sarcină. De aceea, medicii recomandă femeilor gravide să îşi suplimenteze alimentaţia cu medicamente care conţin fier, începând cu trimestrul al doilea de sarcină şi să efectueze analiza sângelui pentru depistarea unei eventuale anemii, situaţie în care doza de fier trebuie crescută.
Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, ca mamă şi nu numai, aş spune că anemia este o problemă de sănătate cât se poate de serioasă. Nu are simptome specifice, posibilele semne pot fi o stare de apatie a copilului, pierderea interesului pentru activităţile preferate sau stările emoţionale schimbătoare. De multe ori, modificările de comportament ale celor mici pot fi influenţate şi de anemia prin carenţă de fier.
Iată cât de important este fierul pentru organismul copiilor noştri. Şi nu doar fierul, ci şi deciziile pe care le iau părinţii pentru copiii lor, încă din primii ani de viaţă.
Fierul ajută în menţinerea imunităţii şi în asigurarea energiei de care avem nevoie zilnic. Enzimele intracelulare au nevoie de fier, de exemplu pentru formarea ADN-ului, iar celulele musculare au nevoie de fier pentru a produce energie.
FOLLOW ME
Anemia prin carenţă de fier are efecte catastrofale asupra sănătăţii prin reducerea funcţiei mitocondriale la nivel muscular, reducerea rezistenţei şi a performanţei fizice, dar influenţează negativ şi dezvoltarea creierului, implicit performanţele şcolare. Tipul de alimentaţie pe care îl oferim celor mici face diferenţa. Nu este suficient să ne gândim că acasă îi dăm copilului să mănânce „sănătos” pentru că are cel puţin o masă asigurată la grădiniţă sau la şcoală. Atenţia faţă de ce are în farfurie rămâne o grijă permanentă. Ce conţine pacheţelul este alt motiv de stres.
Dacă nu sunt acasă ori părinţii nu mai sunt lângă ei, cei mici aleg, cu siguranţă, gustul în detrimentul calităţii nutritive.
Nu vă puteţi imagina „negocierile” pe care le duc cu Alesia ca să mănânce spanac, de exemplu. Este o adevărată bătălie de ambiţie care se dă cu ea. Alex este mai puţin mofturos la mâncare, dar nici cu el nu cad de fiecare dată de acord în privinţa gusturilor. De cele mai multe ori, el mă ajută şi o convinge şi pe surioara lui să mănânce sănătos.
Alesiei am început să îi spun că, dacă nu are fier în organism, nu va mai putea creşte, deci nici nu va mai merge la prezentările de modă 🙂
Dacă pe cei mici nu îi interesează cum stau lucrurile cu fierul, cu anemia, pe părinţi ar trebui să-i pună pe ganduri.
- Chiar şi în absenţa semnelor clinice, un status deficitar al fierului este asociat cu o funcţie cognitivă mai redusă, care are implicaţii semnificative asupra dezvoltării şi performanţelor şcolare.
- Primii 2 ani de viaţă sunt critici pentru dezvoltarea normală a creierului. La nou-născut, rezervele de fier se formează, în proporţie de 2/3, în ultimul trimestru de sarcină. Copilul născut la termen şi alăptat exclusiv este protejat de instalarea anemiei prin carenţă de fier, până la vârsta de 5-6 luni, de depozitele de fier prezente la naştere.
- Sugarii cu deficit de fier, în primele 6-18 luni de viaţă, sunt predispuşi să sufere unele efecte persistente care alterează funcţionarea creierului în viaţa de adult. Nu trebuie să vă faceţi griji, bebeluşul vostru va primi cantitatea de fier de care are nevoie în primele luni de viaţă prin alăptare. Apoi, când se trece la alimentaţia diversificată, este bine să includeţi şi alimentele ca broccoli, spanac, linte, mai ales că, dacă se vor obişnui de mici cu gustul lor, nu veţi mai duce muncă de lămurire cu ei, la masă.
Dacă ar fi să mai am un copil mic, aşa aş proceda 🙂
Şi, indiferent cât de complicat e să le asiguraţi celor mici aportul de fier, gândiţi-vă că efectele pe termen lung ale deficitului de fier timpuriu asupra dezvoltării creierului nu sunt deloc de neglijat.
