Alex a venit când eram foarte-foarte tânără. Știam, cu toată sinceritatea, destul de puțin despre ce înseamnă să fii mamă. Am învățat. De fapt, ne-a lăsat să ne învățăm cu el, dacă vreți. 🙂 De parcă ar fi știut că e cazul să fim luați cu răbdare.
Bun și cuminte. Așa era băiatul meu, așa a rămas. Ascultător ca un miel, puternic precum un berbec.
Azi face 9 ani. Pe măsură ce crește întrevăd în el ce va să fie. Cred că e în ADNul mamelor să proiecteze asupra copilului viitorul, să ghicească în gesturile lui de copil, bărbatul ce va deveni.
Și mă uit la Bibi și nu mă pot abține să nu fiu mândră și recunoscătoare pentru un pui frumos și blând. Are grijă de Alesia, are grijă și de mine uneori, are deja treburile lui – grădina cu legume și animalele pe care le crește, e ca un om mare în corpușor de copil.
Are prietenii lui – când mergem la Sinaia pleacă pe munte cu ciobanii, stă cot la cot cu ei, mănâncă bulz și știe pe deasupra pe unde să mergi ca să nimerești geana dealului. Eu la nouă ani – câți face azi puiul meu, cred că…aveam treburi de rezolvat cu niște rochii și păpuși. Nu aș putea să articulez foarte clar că universul meu de atunci era atât de rotund și de bogat precum al băiatului meu.
FOLLOW ME
Din 6 în 6 ani, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un nou membru al familiei. 💗 Am spus mereu că este o diferență ideală de vârstă între copii, din punctul meu de vedere, pentru că am reușit să ne bucurăm la fiecare în parte de toate etapele importante, având ajutorul și înțelegerea frățiorilor mai mari. Recunosc însă că am avut și momente în care mă relaxa gândul că în sfârșit a devenit puțin mai independent copilul, pe la 5-6 ani și că putem să ne reluăm din activitățile de cuplu sau ieșirile mai dese cu prietenii. Și-apoi, pac, încă un bebeluș! 🫣 Suntem acum cu Nicholas în etapa în care ne bucurăm că merge la grădiniță și e băiat mare. Simțim de fiecare dată că, odată cu independența lor, vine și independența noastră de care ne e uneori extrem de dor. Dar, de fiecare dată când îi pun seara la culcare sau când îi găsesc dimineața cățărați peste noi în pat, îmi dau seama că mai mult decât de „libertatea” mea, cel mai dor îmi e de momentele lor de bebelușeală… Fiecare perioadă are magia ei, dar nimic nu se compară cu senzația de a-ți ține bebelușul mic, mic, mic în brațe… Vouă de ce perioadă din viață vă e mai dor? #ZiuaDorului
Azi e ziua ei, e despre ea! 💕 Luna asta am mai prins fiecare câte o floare în buchetul vieții, dar să nu credeți că se simte înțelepciunea vârstei în relația noastră. 😅 Sora mea îmi este cea mai bună prietenă, dar suntem, în același timp, ca șoarecele și pisica în multe ocazii. Mă bucur că suntem atât de apropiate, vorbim zilnic, petrecem mult timp împreună, ne susținem una pe cealalată și ne ajutăm în toate, dar am rămas niște copilițe pe interior și sper să rămână așa mereu. La mulți ani, @dr.annacraciun! 💕
Dacă, prin farmec, ni s-ar întâmpla ca în filmul acela 13 going on 30, cred că s-ar prinde destul de repede de rosturile noastre de adulți. Și poate că m-ar suna să îmi spună: te aștept la masă, mama. Le-am spus să îți facă un tiramisu la desert. Să știi că vreau să cunoști pe cineva.
Trece repede timpul. Și ce bine. Că uite ce minuni ies la iveală din noi și din ei.
