Cum le vorbești copiilor despre sex?

“Educaţia sexuală reprezintă un subiect destul de controversat în societatea noastră pentru că sunt lucruri care nu se discutau, erau trecute sub tăcere şi astfel erau percepute ca ceva ruşinos. În 1998, ONU a publicat rezultatele unui raport din care reieşea ca educaţia sexuală tinde să-i încurajeze pe cei ce o primesc să-şi înceapă viaţa sexuală mai târziu. Cei care beneficiază de informaţii adecvate se confruntă mai rar cu sarcini neplanificate şi suferă de mai puţine boli cu transmitere sexuală. Un rol important în transmiterea informaţiilor îl au părinții. Ceea ce ei îi învaţă pe copii este, de fapt, ştiinţa corpului omenesc. De fiecare dată când le vom vorbi copiilor le vom spune că aceştia sunt termenii ştiinţifici şi aşa cum îi învăţăm denumirile diferitelor părți ale corpului, ar trebui la fel de uşor să le spunem şi denumirile organelor genitale”, spune Dr. Tocaci Georgiana-Alina.

„Putem începe să le vorbim de la vârsta de 2 ani, doar că ei nu se maturizează dintr-odată aşa că nici educaţia lor nu trebuie făcută toată dintr-odată. La început ea trebuie să fie simplă, nu prea stufoasă, dar pe măsură ce cresc ea trebuie să fie mai complexă. De asemenea părinţii trebuie să lase mereu discuţia deschisă pentru că în funcţie de vârsta lor ei vor lua ce au nevoie la momentul respectiv, dar pe măsură ce cresc întrebările şi nevoile lor vor fi mai complexe.”

Ceea ce trebuie ştiut este ca informația înseamnă protecție. Trecând sub tăcere aceste informații, copiii vor înțelege că aceste subiecte nu trebuie discutate sau sunt ruşinoase şi astfel ei devin mai vulnerabili la diferite pericole, cum ar fi: abuzurile şi exploatarea sexuală, avorturi, graviditate în adolescenţă, sinucideri, boli cu transmitere sexuală. Încă un motiv pentru care îi sunt profund recunoscătoare doamnei doctor este și acela că pentru a-mi răspunde acestor întrebări, a stat și s-a documentat foarte bine, una dintre cărțile pe care le-a citit este și cea pe care o menționează și pe care o recomandăm să o aveți în casă și să o citiți: „Meg Hickling în cartea ei „Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex” ne învaţă că trebuie să le vorbim copiilor până ce aceştia se plictisesc. N-avem cum sa le spunem prea mult pentru că în funcţie de vârstă ei vor absorbi doar informaţia care le este necesara în acel momet. Ceea ce îi învăţăm de fapt sunt lucruri despre sănătatea lor corporală, iar atunci când ne exprimăm, folosim cuvintele ştiinţifice. Unii părinți s-ar putea să se simtă ruşinaţi şi atunci pot apela la un specialist care să deschidă discuția şi să-i ajute să treacă peste stânjeneala de la început.”

„Există copii care n-or să vină niciodată sa pună întrebări. Asta nu înseamnă ca nu au astfel de întrebări, doar că le este prea ruşine să întrebe şi atunci se vor informa din diferite surse (media, prieteni, reviste) care s-ar putea să le ofere informaţii sau interpretări greşite, valori deviante. Astfel că cel mai bine este să începem noi să le vorbim încă din preşcolaritate, pentru că ceea ce îi învăţăm de fapt este prevenţie. Copiii au nevoie de foarte mulţi ani pentru a înţelege ceea ce le spuneţi şi pentru a asimila, iar atunci când le transmiteţi informaţia o veţi face în funcţie de valorile, morala şi religia pe care familia dumneavoastră le împărtăşeşte.”

Studiile arată că acei copii care primesc informaţii despre sănătatea şi, în special, despre sănătatea sexuală sunt mai protejaţi împotriva abuzurilor şi a exploatării. Un copil informat învaţă să se protejeze mai bine împotriva abuzurilor sexuale, de aceea aceste discuţii îi învaţă de fapt prevenire şi protecţie.

Am întrebat-o pe doamna Dr. Tocaci Georgiana-Alina dacă se poate face o clasificare a informaţiilor pe care un copil trebuie să le afle, în funcţie de vârstă. Răspunsul este cât se poate de interesant:

„În dezvoltarea lor, copiii trec prin mai multe etape, comparate de Meg Hickling cu nişte insule pe un lac: insula preşcolarilor, urmată de insula copiilor din clasele primare, apoi gimnaziu, adolescenţi şi în mijlocul lacului se află insula adultului matur din punct de vedere sexual.”

Conform lui Meg, părinții au 3 obiective principale:

Este grupa caracterizată de „gândirea magică”, perioada în care copiii inventează poveşti pentru a-şi exprima diferite lucruri pe care ei nu le înţeleg sau despre care nu primesc informaţii. „În această perioadă, copiii nu înţeleg totul dintr-odată sau reţin doar o parte, de aceea părinţii trebuie să fie pregătiţi să repete. Ei sunt foarte curioşi şi informaţiile despre corp le primesc aşa cum primesc orice alte informaţii”, iar în această perioadă, părinţii trebuie să le vorbească celor mici despre:

„Poate vă veţi întreba de ce trebuie să le vorbiţi despre astfel de lucruri. În primul rând, pentru că sunt expuşi la tot felul de reclame despre absorbante şi prezervative, apoi pentru că le văd la dumneavoastră în dulap şi pentru că le pot găsi aruncate prin parcuri, pe stradă sau în toalete. Astfel că este important sa ştie că acestea sunt funcţii normale, sănătoase care ne arată că avem un corp care funcţionează sănătos. Informaţiile sunt tot pentru protecţia lor şi astfel îi învăţăm să nu ridice prezervativele de prin parcuri crezând că sunt baloane”, spune medicul.

“La această vârstă, ei sunt caracterizaţi de curiozitatea tehnică, astfel este vârsta la care pun fără sfială tot felul de întrebări pentru că vor sa ştie cum funcţionează toate, ce se întâmplă şi altele asemenea. Atunci când le oferim informaţiile, trebuie să le vorbim şi despre intimitate. Copiii nu pun niciodată întrebări din senin, fie au auzit ceva, fie au păţit ceva. De multe ori folosesc cuvinte pe care nu le înţeleg, dar le-au auzit pe stradă sau la prieteni şi li se par extraordinare. De asta trebuie încurajaţi să vină să vorbească deschis cu noi, nu trebuie luaţi în râs şi dacă a putut să se deschidă sa pună întrebarea respectivă înseamnă că este suficient de mare să primească şi răspuns”, spune dna dr. Tocaci.

“Este grupa de vârstă cea mai dezgustată de acest subiect. Este vârsta la care încep să ceară să le fie respectată intimitatea, astfel că, respectându-le intimitatea, vor învăţa şi ei să o respecte pe a noastră. La această vârstă, le vom vorbi despre modificările prin care trece corpul lor (fetelor le vor creşte sânii), despre igiena din timpul pubertăţii pentru că la această vârstă vor transpira mai des, le va creşte păr pe corp (la subsuoară, pubian), la băieţi se vor dezvolta testiculele şi penisul (testiculele băieţilor ating dimensiunile caracteristice adulţilor în aproximativ 3 ani de la declanşarea pubertăţii). Va trebui să le oferim mai multe informaţii despre menstruaţie şi ejaculări nocturne şi să le spunem că sunt procese care ne arată că organismul nostru funcţionează corespunzător. Este şi vârsta la care încep să fie preocupaţi de corpul lor şi să înceapă sa ţină diferite regimuri pe furiş astfel că părinţii trebuie să fie atenţi la alimentaţia copiilor, mai ales că ei sunt într-o perioadă de creştere şi dezvoltare importantă.
Este şi o perioadă a dezvoltării emoţionale, o perioadă în care vor trece de la furie la bucurie şi rolul părinţilor este să-i ajute să conştientizeze aceste emoţii şi să-i înveţe să le gestioneze. Un rol important în gestionarea emoţiilor îl are exemplul personal.
Tot la această vârstă trebuie discutat cu ei şi câte ceva despre bolile cu transmitere sexuală. Mulţi vor fi dezgustaţi de astfel de discuţii, se vor ruşina, dar este mai bine să previi decât să tratezi”, ne informează doamna doctor.

Grupa 13-18 ani, adolescenţa

Adolescenţii sunt destul de reticenţi în a pune întrebări în legătură cu acest subiect, nici cu părinţii nu doresc să discute pentru că este perioada lor de revoltă împotriva adulţilor, dar nici cu prietenii pentru că au impresia că ei sunt singurii care nu ştiu şi vor fi excluşi din grup. „Majoritatea adolescenţilor au nevoie la această vârstă de cineva care să-i ţină în brațe, care să-i asculte sau cu care să-şi petreacă timpul. Astfel că nu au nevoie neapărat să devină activi sexual, iar corpul lor nu este încă pregătit (la băieţi ejacularea se produce mult prea repede, iar fetele nu au orgasm decât foarte rar). Pentru că la această vârstă cei mai mulţi încep să fumeze ar trebui sa ştie că pe lângă faptul că ne afectează sănătatea, fumatul afectează şi sănătatea organelor sexuale. Studiile arată că o femeie a cărei bunică a fumat chiar dacă ea şi mama ei nu au fumat are un risc de avort spontan de 27 % mai mare decât cele care nu au avut niciun fumător în familie. La băieţi, fumatul afectează în timp funcţia erectilă şi spermatozoizii, ducând la o incidenţă mai mare a avorturilor spontane.

Chiar dacă este o perioada de revoltă adolescenţii tot au nevoie de limite şi reguli, despre ce au voie şi ce nu au voie, despre ora când trebuie să vină acasă, despre riscuri şi consecinţe, ei au nevoie să cunoască aceste lucruri.”

La această vârstă, părinții vor trebui să le vorbească copiilor despre:

Medicul specialist atrage atenţia că părinții trebuie să-l ajute pe adolescent să înțeleagă ce înseamnă relaţia intimă, aptitudinea de a intra într-o relaţie, capacitatea de a refuza (cel care spune NU trebuie întotdeauna ascultat) şi încrederea de a merge la medic dacă are nelămuriri sau se confruntă cu o problemă.

“Le recomand părinţilor cartea lui Meg Hickling – „Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex” -,  care le oferă multe informaţii despre sănătatea corpului şi răspunde la multe întrebări”, încheie doamna Dr. Tocaci.