Admit că toată criza provocată de coronavirus este cel mai rău lucru care ni se putea întâmpla la nivel global. Dar era oare nevoie de o pandemie ca să ne facem timp pentru copiii noștri?
M-am trezit de dimineață vorbind cu un client despre evenimentele pe care urma să le amânăm. Ne plângeam că nu mai putem să ne respectăm programul, că suntem blocați în casă și că asta ne dă toată viața peste cap. Abia atunci, rostind cu voce tare acele cuvinte, mi-am dat seama că, involuntar, timpul pe care îl pot petrece cu copiii mei, timpul după care tânjeam atât de mult în alte zile, este acum la îndemâna mea. Prinvind dintr-o altă perspectivă, mi s-a părut atât de nedrept pentru ei să rostesc în gura mare că sunt blocată în casă.
Oare ce își imaginează copiii noștri când spunem asta? Că timpul petrecut cu ei este o temniță impusă de o pandemie globală, un soi de personaj malefic al desenelor animate, care ne ține sechestrați împreună cu familia noastră în spatele barelor invizibile ale unei închisori.
Am citit multe păreri pe internet. Mulți se plâng că e greu. Alții se plâng de plictiseală. Unii pur și simplu ignoră situația și îi vezi nestingheriți în stații de tramvai vorbind despre lipsa laptelui din rafturile magazinelor. Fiecare tratează o situație neobișnuită prin filtrul personal. Și eu am făcut-o până astăzi. M-am gândit exclusiv la autoizolarea noastră ca la o pedeapsă în loc să văd beneficiile ei.
Da, există și o parte bună în această lecție de viață pe care ne-o dă natura. Obligați să stăm în casă, ne regăsim pe noi ca oameni și ca familii, fără să fim distrași de tot ceea ce ne oferea până acum libertatea de mișcare.
Cât am stat la Sinaia am făcut lecțiile cu Alesia, ne-am jucat toată ziua cu Nicholas și am vorbit cu Alex despre pasiunile lui pentru iepuri și găini. Acum sunt la București doar cu Alesia și toată ziua suntem la școala online și ne jucăm. Cu soțul meu nu îm amintesc când am mai stat atâta timp împreună în afara vacanțelor obișnuite. Nu aș putea spune că este simplu. Din fericire, eu îmi pot continua munca de oriunde… avantajele unui blogger. Dar am mai descoperit ceva interesant. Că cei din familia mea în sfârșit văd cât de mult muncesc.
FOLLOW ME
Știu că este dificil pentru noi toți. Știu că sunt cei care au rude în afara țării pentru care își fac griji. Nu aș vrea să minimizez gravitatea acestei situații, dar aș vrea să putem accepta ca această criză poate schimba ceva. Acel „Mi-aș dori mai mult decât orice să stau cu tine, draga mea, dar trebuie să merg la serviciu” nu mai există. Este momentul nostru de reset.
Viața, în toată ironia ei, s-a hotărât să ne dea o lecție.
Acum, când munca de acasă este o opțiune pentru mulți dintre noi, o vedem ca pe o închisoare în loc să o percepem exact așa cum este: acel moment în care noi putem sta cu familia. Ar fi păcat să îl pierdem, nu avem în fiecare zi pandemii care să ne țină acasă cu forța.
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.
Dacă vrei să fii mereu la curent cu ceea ce postez, te invit:
1. Să mă urmărești pe INSTAGRAM – Aici răspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
2. Să te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
3. Să dai like paginii mele de FACEBOOK
4. Să te înscrii în grupul MĂMICI ȘI COPII FERICIȚI
