V-am povestit despre cele două vizite făcute cu Alex, băiețelul meu, cu micuții de la școala lui și cu doamnele învățătoare. Atât orfelinatul pentru copii, cât și azilul pentru bătrâni ne-au marcat pe toți, după cum era de așteptat. La final, m-am bucurat tare că am inițiat aceste acțiuni care apoi au devenit parte din proiectul Liceului Teoretic Jean Monnet- “Sunt copil, dar mă implic”. Un lucru am văzut pe chipurile tuturor: bucuria de a face o faptă bună. După ce totul s-a încheiat și-au notat gândurile și ceea ce au însemnat aceste vizite pentru ei. Pe mine m-au impresionat!
,,Emoție, compasiune, poate frică, bucurie, liniște sufletească… O groază de emoții m-au încercat în timpul vizitei la azilul de bătrâni. Un cadru idilic, câțiva bătrâni zâmbitori și niste măicuțe binevoitoare ne-au întâmpinat la Mănăstirea Pasărea. Și totuși această experiență a fost o dură trezire la realitate pentru mine, de care mi-am dat seama în timpul unei discuții cu bătrânica Elizabeta, o doamnă blândă, ce deși în vârstă acum, are un suflet cald și încă tânăr. Am fost amândouă încercate de emoție și parcă timpul petrecut împreună nu a fost suficient. Sunt mândră că am facut parte din organizatorii acestei activități și că am putut smulge astfel un zâmbet sincer și un mulțumesc cald de la aceste suflete încercate.”
Francisca , clasa a X-a C.
,,Eu sunt Alex și am mers la un azil de bătrâni la Mănăstirea Pasărea, unde am văzut niște bătrâni săraci, bolnavi, și mi-a fost mila de ei.”
Alex , clasa pregătitoare B
,,Bătrânii aceștia stau tot timpul singuri aici?”
Ilinca , clasa pregatitoare B
,,Când mai venim aici? Pot s-o aduc și pe sora mea?”
Andrei, clasa pregătitoare B
FOLLOW ME
SALVEAZĂ POSTAREA 3 lucruri pe care să le spui în loc de „nu mai fi supărat” 🌤️ Sunt aici pentru tine, oricând ești pregătit să vorbești.
🌤️ E ceva cu care te pot ajuta?
🌤️ O să fiu pe aproape, să mă poți găsi ușor atunci când ai nevoie. De foarte multe ori ne este greu să înțelegem sentimentele celorlalți și avem tendința să reacționăm în două feluri în situația în care cineva apropiat nouă este supărat: ❌ „hai, lasă că o să treacă”
❌ „alții au pățit și mai rău și n-au murit” Poate că ambele afirmații sunt adevărate, însă pentru o persoană care suferă nu sunt deloc de ajutor. Ba mai mult, s-ar putea simți judecată sau neînțeleasă. Toate trec, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne dăm voie să simțim, să plângem ori să ne descărcăm. Data viitoare când cineva apropiat ție trece printr-o perioadă mai grea, arată-i empatie, încearcă să îl înțelegi și stai aproape de el până când totul o să fie din nou bine, fără să-i spui asta.
Cum ne antrenăm mintea să se elibereze de griji? ⛅️ atunci când ceva te îngrijorează, evaluează-ți nivelul de teamă: desenează o linie și noteaz-o la un capăt cu zero și la celălalt cu zece. Care e cel mai rău lucru la care te poți gândi? Poate un accident în urma căruia rămâi paralizat sau pierderea unei persoane dragi. Pune asta în dreptul cifrei zece. Acum compară teama din prezent cu aceea. Simplul fapt că faci asta îți oferă un simț al măsurii. Când simțit că te sufocă teama, clasific-o. Unde se încadrează în comparația cu un eveniment cu adevărat înspăimântător?” - exercițiu din cartea Gândește ca un călugăr 🌥 meditează și încearcă să permiți gândurilor tale să fie înconjurate de calm, pace și liniște ⛅️ fă exerciții de respirație: inspiră profund 4 secunde, ține 4 secunde, expiră 4 secunde ⛅️ ține un jurnal de recunoștință (în felul acesta, odată ce începi să vezi lucrurile pentru care merită să fii recunoscător, creierul tău începe să caute și mai multe astfel de lucruri) Dacă îți place postarea mea, nu uita să îi oferi o ❤️, să o împărtășești cu un prieten pe care crezi că l-ar ajuta 🤗 și să îi dai SAVE pentru a putea reveni mai ușor la ea atunci când dorești.✨ Cu grijă,
Ela
