Cred că fiecare avem momente în care ne amintim de cei care ne-au marcat destinul de la catedră. Pentru că, deși azi copiii mei se bucură de alte metode de predare, eu fac parte din generația ce intră sub influența Domnului Trandafir. Dascălul.
Involuntar, îi evocăm pe cei care s-au desprins de fundal și ni s-au lipit de suflet. Ne-au răspuns la un moment dat unei nevoi, ne-au motivat, ne-au mustrat ori ne-au pus la lucru sau…uneori…ne-au scos pe hol ca să ne potolim.
Viața la școală era colorată, lipsită de griji sau de comunicarea încâlcită. Ne dădeam bilețele, ne juleam în genunchi și purtam ștrampi până prin liceu. Să nu îmi spuneți că nu vă amintiți. Iarna, din cauza zăpezii, puneam veste și helănci pe noi și pantaloni matlasați pe sub uniforma în carouri. Arătam ca niște urși și ne mișcam ca niște iezi.
Liga mea a profesorilor excepționali începe cu profa de română 🙂 . Am cunoscut-o în clasa a VIII-a, în ultimul trimestru, pe când mă pregăteam pentru examenul de admitere în liceu. Aveam o perioadă rebelă :))), atât cât se putea, reușisem un absolut 4,40 în teză! Mama s-a speriat și mi-a căutat meditator.
M-a fascinat de cum am văzut-o: extrem de cochetă, elegantă, înaltă, roşcată, cu unghii roşii. Se dădea cu Magie Noir, un parfum extrem de puternic care rămânea în urmă ei ore în şir. Miroseam creioanele :))) şi-mi doream să fiu ca ea. Ca să înțelegeți. Era perioada în care nu aveam voie cu unghii date cu ojă, cu gene rimelate etc. Dna. Burada ne certa nu pentru că ne bătusem capul cu cochetărie ci pentru că nu ne-am străduit până la capăt: oja sărită era inadmisibilă!
Pe cât de frumoasă era, pe atât de afurisită. Dar învățam de drag, de ruşine. Mă certa atât de frumos, încât îmi venea să intru în pământ de ruşine. Nu mă bătea la cap cu învățatul de pe rost – spaima chefului de a studia, ci îmi explica lecțiile folosind câteva cuvinte cheie. Mă motiva. Îndeajuns de mult încât să am luat la admiterea în liceu 10 la examenul oral, 10 la scris iar la bacalaureat 9,90 la scris. La examenul oral a ținut să meargă cu mine. Când am coborât din mașină, mi-a spus: „Elina, să stai liniştită că poți lua orice notă. Numai 10 să fie!” Şi 10 a fost 🙂
FOLLOW ME

La mulți ani, Alesuca noastră curajoasă, blândă, dar neînfricată! 💕🎉 I-am sărbătorit în avans ziua luni seara, alături de prietenii ei, la o petrecere laser tag, cu ea urcată pe un tigru uriaș. 🐆 Oricât de greu îmi e uneori să îi țin piept cu răbdare, sunt mândră de ea că e o fată atât de hotarâtă, efervescentă și cu principii solide! E foarte greu să câștigi un argument cu ea, pentru că își apără cu înverșunare punctul de vedere, lucru ce o va ajuta foarte mult în viitor. Pe cât de aventurieră e, căci ar sta numai cu genunchii juliți dacă ar fi după ea și dorința ei de a face toate trăznăile posibile, pe atât e de blândă și grijulie când vine vorba de cele mai constante și dragi pasiuni ale ei: animalele și natura. E o oază de bunătate și o enciclopedie cu baterii inepuizabile, în fiecare zi spunându-ne câte un știați câte specii de păiajeni există în România, știați cum se numesc trandafirii care cresc așa de încolăciți? E sinceră și directă, dar știe cum să nu îți rănească sentimentele. Pune pasiune în tot ce face, e descurcăreață, agilă, amuzantă și iubită de noi toți, iar de azi are 11 ani. ❤️

3 lecții despre sustenabilitate pe care le-am luat cu mine și în 2023 👆🏻 Anul trecut am fost implicată într-un proiect care mi-a plăcut extrem de mult din toate punctele de vedere: #FaptePentruUnViitorMaiBun by @lidlromania. Având 3 copii cu vârste atât de diferite, nu aveam cum să nu observ cât de mult evoluează lucrurile în tot ceea ce ține de creșterea lor de la un copil la altul. Dacă în 2006, când am devenit mamă pentru prima oară, preocuparea pentru mediu era extrem de puțin abordată, în 2018, când s-a născut Nicholas, lucrurile stăteau complet diferit. Între timp, Alesia avea și ea deja 6 ani și era deja mica noastră ecologistă pentru că școala ei pune foarte mult accent pe subiectele ce țin de protejarea Planetei. 🌎 În prezent, avem la îndemână foarte multă informație despre sustenabilitate, dar și foarte multe modalități prin care să reușim ca prin obiceiurile noastre de zi cu zi să lăsăm o amprentă cât mai puțin dăunătoare în urma noastră. Cele mai simple lucruri pe care le putem face începând de azi: 🌿 să consumăm mai multe produse de la producători locali
🌿 să evităm cât mai mult risipa alimentară
🌿 să ne îndreptăm mai mult atenția către alimentele BIO, crescute cu etică și respect pentru mediul înconjurător Lumea din jurul nostru este într-o continuă schimbare și îmi doresc ca eu să fiu de partea bună a baricadei. Le datorez asta copiilor mei, pentru un viitor mai bun! Tu ce #FaptePentruUnViitor mai bun ți-ai propus să faci?

Best of this week ✨ Săptămâna asta mi-am propus să îmi fac calendarul astfel încât să reușesc să fac 3 lucruri doar pentru mine și mi-a ieșit: am fost de 2 ori la pilates, am fost să-mi fac unghiile și la un tratament cosmetic. A fost o săptămână relaxată, dar și foarte productivă. Am avut primele filmări din acest an, am lucrat mult și la casă, iar sfârșitul de săptămână a fost foarte frumos. În acest weekend, Alesia și Alex au mers la Sinaia, la ski, așa că am avut ocazia să repetăm exercițiul nostru de timp petrecut cu un singur copil, astfel încât toată atenția să se concentreze asupra lui. A funcționat și de această dată minunat. Nicho a fost foarte încântat să ne aibă doar pentru el și să facem tot ce și-a dorit: ne-am jucat cu toate piesele LEGO posibile, am dormit de prânz, am făcut baie cu el, am gătit împreună, a stat lipit de noi non-stop (să vedem dacă mai vrea mâine dimineață să meargă la grădiniță 😂). Alesia s-a îndrăgostit de ski, abia așteapta să fie pe pârtie de dimineața până seara și abia reușim să o convingem să coboare. 😅 Alex nu a stat atât de mult ca ea, pentru că i-au fătat oițele 2 miei și a avut grijă de el. Sper că ați avut și voi o săptămână frumoasă! Nu uitați să vă gândiți în această seară la cum ar arăta săptămâna perfectă pentru voi și să vă puneți în calendar câteva activități doar pentru sufletul vostru! 🙏💕
Și acum, după atâţia ani, este la fel cum o ştiam eu. Îmi doresc şi copiii mei să aibă norocul să înveţe cu ea şi să primească ceea ce am primit eu: încredere.
Confirmare că unica rețetă e cea, dacă vreți, dată și într-o filosofie grea și pretențioasă, Republica lui Platon. Ne schimbăm doar și numai pentru un profesor ca ne inspiră. Mitul peșterii. 🙂
Din păcate nu am nicio fotografie cu dna Burada dar, sper să o prind, la un moment dat, mirosind a același Magie Noir și să ne facem un #selfie, nu?