#VIATACUCOPII

Cum au rezistat copiii 10 ore în avion până în Maldive (Partea 2)

Scris de Ela Crăciun la 26 februarie 2021

V-am povestit cum ne-am decis să plecăm în vacanță mult visată în Maldive, acum o să va spun și cum am trecut peste cea mai mare teamă a mea.

Cum am ales vacanța în care să mergem cu copiii

Nicho este primul meu copil pe care îl luăm cu noi într-o vacanță atât de îndepărtată. Cu Alex și Alesia nu ne-am încumetat să depășim granițele Bulgariei, Turciei sau Greciei, cât ei au fost așa mici. Am fost mereu de părere că o vacanță exotică nu este vacanță cu adevărat nici pentru copii, nici pentru părinții copiilor micuți.

După un an fără călătorii, ne-am dorit atât de mult să plecăm, încât nu am mai ținut cont de distanță. Important era să ajungem la soare, la plajă, la apă. Inițial am luat în calcul Dubai, zburăm 4-5 ore până acolo, o călătoriei cât de cât ok și pentru Nicho. Doar că în ianuarie, februarie, nu este atât de cald, deci nu ne-am fi bucurat de apă și soare. Așa că tot o călătorie lungă era mai potrivită.

Prima variantă era să plecăm cu niște prieteni în Mexic, doar că zburăm mult prea mult, mai erau și escalele de câteva ore pe care mi-aș fi dorit să le evit, așa că am tăiat de pe lista această destinație. M-am uitat și la Zanzibar, însă nu mi s-a părut potrivită nici această destinație.

Cum peste tot se vorbea despre succesul charterelor către Maldive, am început să mă interesez mai mult despre o călătorie în minunatele insule scăldate tot timpul anului de soare. Am cerut oferte de la 2 agenții și, sinceră să fiu, nu mi-au plăcut nici de această dată informațiile despre zbor: 9 ore la dus, 10h30 la întors. Aveam totuși de ales între a pleca și a stă acasă. Am cântărit cu Alex destul de mult, teamă noastră cea mai mare era acest lung zbor cu Nicho. Alesia a zburat de mai multe ori cu avionul, ea nu ne-a ridicat probleme. Însă Nicho, a mai fost o singură dată, doar până la Cluj, acum aproape 2 ani. În mintea mea era atât: ce faci cu un copil de 2 ani și 4 luni 10 ore în avion? Deși este totuși un copil cuminte, mi-l imaginăm deturnând avionul

Cum ne-am pregătit pentru zbor: ce faci cu un copil de 2 ani și 4 luni 10 ore în avion?

Mă cunoașteți și știți modul meu de a-mi crește copiii, de obicei nu am temeri și sunt stăpână pe situație, însă această călătorie era pentru mine o noutate, iar fricile nu m-au părăsit până nu am ajuns la destinație.

Nu vreți să știți cât am citit despre cum să călătorești cu copii mici, cum să-i distrezi, cum să-i faci să stea 10 ore pe un scaun. M-am înarmat cu jucăriile lui Nicholas preferate, carte de colorat și creioane, o tabletă, 2 telefoane (fără să le pun la socoteală pe ale noastre), 3 baterii externe, perne pentru picioare și multeee snackuri

Am descărcat pe toate gadgeturile desenele preferate de pe Netflix, câteva jocuri pentru Alesia și 2 filme pentru noi, pe care bineînțeles că nu am apucat să le vedem.

În „documentarea” mea despre zborul cu avion cu copii mici, am găsit niște perne gonflabile super interesante care se pun în față scaunului, sunt la aceeași înălțime și practic creezi un fel de pat. Nu le-am găsit pe nicăieri în România, dar le-am comandat pe Amazon. Am avut noroc, au venit cu două zile înainte să plecăm și pot spune că au fost de mare ajutor.

Bun… cu pregătirile făcute (am avut o geantă de mâna mai mare decât bagajul meu ) ne-am îndreptat spre aeroport. Nu eram sigură că n-am uitat ceva, dar aveam ce era mai important: copiii, pașapoartele și cardul

Deși Alex nu ar fi vrut să luăm căruciorul, eu am insistat să-l avem cu noi. Era mai simplu să-l punem în căruț și să nu alergăm după el prin tot aeroportul. Plus că aterizăm în Maldive la 3 am ora României, 6 am ora lor, iar la întoarcere ajungeam la ora 2 am ora noastră, așa că m-am gândit că în cazul în care doarme e mai simplu să o facă în cărucior.

Cum a decurs zborul de 10 ore cu copiii

În aeroport a fost foarte cuminte, mirat și minunat de tot ce-l înconjura. Ne-am îmbarcat, el s-a așezat frumușel pe scaunul lui, și-a pus singur centură, eu mi-am făcut o rugăciune să trecem cu bine peste acest zbor și porneam la drum.

Le-am scos telefoanele, el s-a uitat la desene, iar Alesia s-a jucat. Liniște și pace, nu-mi venea să cred. După ce s-a servit masă am scos pernele și le-am mărit locul. Aproape că le făcusem un pătuț. Pe la ora 9.30 l-am pus în sacul de dormit, i-am dat jucăriile de somn și suzeta și am sperat că o să adoarmă ușor. Știți că el doarme singur în camera, în întuneric și liniște. M-am întins lângă el, l-am luat în brațe și, încă o dată spre surprinderea mea, a adormit relativ repede. Ceva mai târziu a adormit și Alesia. Erau așa drăgălași în pătuțul lor improvizat. S-au trezit când am aterizat, puțini obosiți având în vedere ora, dar le-a trecut repede când am ieșit din aeroport.

Am avut noroc să nu stăm foarte mult la controlul pașapoartelor, deși în spatele nostru se formase o coadă imensă.

Am aterizat la ora 3 am ora României, 6 am ora în Maldive. Mă așteptăm să fie obosiți și morocănoși, însă cum am ieșit din aeroport și am dat ochii cu imaginea de vis, ne-a trecut tuturor oboseală. Era deja soare, cald, iar oceanul se află la câțiva metri în față noastră. Eram acolo, în locul mult visat, fără peripețiile de care m-am temut atât de tare.

 

L-am felicitat pe Nicho, pentru că mi-a depășit așteptările și a fost incredibil de cuminte.

Cele 7 zile petrecute pe insula au trecut că vântul și că gândul, iar emoțiile m-au luat iar și la întoarcere. Nu atât de mari că prima oară, dar tot au fost ceva.

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Ela Craciun (@elacraciun)

De dată această ne-am îmbarcat mai târziu, la 21.00 am decolat. Nicho a fost mult mai obosit decât la primul zbor și asta s-a simțit puțin. S-a tot fâțâit de pe un loc pe altul de parcă nu-și găsea locul. Nu-i trebuia nimic: nici desene, nici jucării, nimic. I-am făcut laptele și l-am pus la somn. Nu dădea semne că ar vrea să adoarmă. S-a ridicat de pe scaun, s-a tot certat cu Alesia pe loc, s-a smiorcăit, era clar agitat și supra obosit. Într-un final a adormit la Alex în brațe. L-am întins pe pernele gonflabile lângă Alesia și au dormit amândoi până la aterizare. Am ajuns acasă pe la 4 am, i-am mai dat o tură de lapte și a mai dormit până la 7.30.

Concluziile mele după vacanța din Maldive

1. Nicho mi-a depășit așteptările, mi-am făcut atâtea griji, iar el a trecut cu brio peste un zbor destul de greu. Deja am început să plănuim vacanță din aprilie, cel mai probabil vom merge în Dubai. Pentru că nu știm ce se va întâmplă cu pandemia, vom lua biletele de avion, neapărat asigurarea de vacanță în cazul în care se întâmplă ceva, iar hotelul o să-l rezerv cu o săptămâna înainte.

2. A fost o vacanță frumoasă, însă nu neapărat și odihnitoare cu copiii după noi. O destinație statică în care ne-am bucurat de timpul petrecut împreună. Nu m-aș încumetă însă să-i iau în alte destinații, în care vizitezi mai mult, te plimbi mai mult. Sunt sigură că Nicho ar fi prea obosit și aș trage mult prea mult de el.

3. Dacă aveți posibilitatea, o vacanță doar pentru tine și partener, măcar o dată pe an fără copii este binevenită.

Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.

Fii mereu la curent cu postarile mele! Ce ai de facut?

  1. Sa ma urmaresti pe INSTAGRAM – Aici raspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
  2. Sa te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
  3. Sa dai like paginii mele de FACEBOOK
  4. Sa te inscrii in grupul MAMICI SI COPII FERICITI


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

--