Dragă mamă, nu te mai simți vinovată că nu ești perfectă. Nu o să mulțumești niciodată pe toată lumea!

Te simți vinovată că nu ești perfectă?

Începerea școlii a fost un motiv de bucurie

Fac parte din grupul mămicilor care s-au bucurat atunci când a început școala. Deși am avut-o doar pe Alesia acasă, pentru că Bibi a ales să stea la Sinaia, cu mama mea, m-am simțit ca și când aș fi avut 7 băieți în casă (Alesia este o pisică stricăcioasă, Nicho un titirez).

Nu vreau să credeți că mă plâng, dar faptul că, după ce ne-am întors acasă din Maldive, Alesia s-a dus din prima zi la școală, a ameliorat mult dorința mea de o nouă vacanță după „vacanța” cu copiii.

În ultimul an, am avut foarte mult de lucru, casa striga după ajutor în fiecare zi, bucătăria s-a transformat în BICATAROU (bucătărie-birou), așa că aceste câteva ore pe zi în care Alesia își mai folosește și altfel energia ei inepuizabilă, sunt fix gura de oxigen de care aveam nevoie.

Cuvântul vinovăție trebuie să dispară din vocabularul tău

Sper că nu mă înțelegeți greșit, dar, când ai trei copii, un job, mâncare și cumpărături de făcut, o cremă cu care vrei să te dai, o carte de răsfoit (sau de scris :D), poate chiar niște prietene cu care ai vrea să te întâlnești ca să simți că te vede cineva și altfel decât pe o MAAAAAMI, cuvântul vinovăție ar trebui să dispară din vocabularul tău. Altfel, te va copleși și te vei simți înghițită de remușcări.

De la ceilalți sper că nici voi nu mai așteptați aprobări, pentru că în ceea ce privește „părerea lumii”, avem puține șanse de a mulțumi vreodată pe cineva.

În momentul în care alegi ca după o sarcină să rămâi sau nu mai mult timp acasă, în orice tabără ai fi nu e bine. Dacă te întorci prea repede la serviciu, nu îți iubești copilul, dacă nu te întorci, ești o leneșă și nu vrei să muncești ca să îi oferi un viitor mai bun.

Atât mamele care aleg să se întoarcă la birou, să muncească și apoi să vină acasă și să o ia de la capăt cu munca „casnică”, cât și mamele care stau acasă și muncesc cu program 24/7, fără ca la sfârșit de lună să le remunereze cineva, fac eforturi MARI.

Așa că în momentul în care ne-am văzut și cu copilul, și cu job-ul, și cu rolul de profesor în brațe, cred că pentru multe dintre noi a fost un șoc. Iar la început de 2021, sincer, cred că merităm toate aplauze la scenă deschisă!

Sunt recunoscătoare că am reușit să continui să lucrez de acasă, deși să faci o emisiune integral de acasă este ceva ce nu s-a mai întâmplat sau ce mi-aș fi dorit vreodată. Să filmez emisiunea cu telefonul, în alt loc decât platoul Numai de Bine ar fi fost ceva de neconceput în alte împrejurări. Dar iată că, prin depășirea unei zone de confort și prin multă înțelegere și flexibilitate din partea echipei mele și a producătorului, am reușit să trec de aceste bariere.

Eram cumva obișnuită să lucrez de acasă și să îi implic și pe copii în filmările mele, la ședințe foto, dar când a trebuit să fac absolut TOTUL de acasă, m-am panicat puțin. Pentru că dacă înainte eram obișnuită să merg la întâlniri, la evenimente, în platoul de la Antena sau alte locații pentru filmări, în 2020, cu foarte mici excepții, toate aceste lucruri s-au mutat la mine acasă.

În primele săptămâni mi s-a părut foarte greu și mă plângeam la toată lumea că muncitul de acasă nu e la fel de productiv și nu îi înțelegeam pe cei care făceau asta de bună voie, înainte de pandemie. Cred că dacă nu aș fi avut în jurul meu persoane care făceau același lucru (nevoite de împrejurări) nu aș fi reușit niciodată să mă descurc.

M-a ajutat foarte mult că aveam și alte exemple și că puteam împărtăși experiența mea cu alte prietene și mămici din comunitatea mea.

Oamenii cu care lucrezi de acasă sunt și ei tot acasă 🙂

Recunosc că, deși la început am fost sceptică, lucrurile au început să meargă mai bine în momentul în care am reușit să îmi fac un program, dar și pentru că echipa alături de care lucrez și colaboratorii mei au fost foarte deschiși și flexibili. Până la urmă, lucram toți în aceleași condiții (eram în același domeniu). Nu eram singura la care se auzeau strigăte și jucării trântite pe fundal, nu eram singura care apărea în conferințele de pe zoom cu pete de degețele murdăricioase pe tricou sau singura nevoită să ceară o prelungire de deadline pentru că a trebuit să stea mai mult cu copiii.

A contat foarte mult pentru mine că am fost sprijinită de toată echipa mea și, la rândul meu, din postura de „angajator” al colaboratorilor mei, mi-am dorit să ofer aceleași condiții și să nu îi fac să simtă că apreciez mai puțin eforturile lor.

Un alt lucru care a contat și m-a ajutat enorm, a fost ajutorul din partea lui Alex, care și-a dedicat și mai mult timp familiei. Mama, care de obicei mă ajuta foarte mult cu treburile casei, a trebuit să meargă la Sinaia și, brusc, îmi părea că totul e pe umerii mei. Dar, împreună, am reușit să ne descurcăm.

Recunosc că înainte de pandemie era destul de workaholic, pleca dimineața, venea seara, dar chiar și atunci, copiii abia așteptau să ajungă acasă și să se joace, iar el le făcea pe plac. În 2020 a alternat zilele la birou cu munca de acasă. În ultima vreme se duce destul de des la birou, dar nu la fel de mult ca înainte de pandemie.

Pentru că ne-am întors oarecum la program normal, spre deosebire de mine, el e muuuult mai matinal (se trezește și la 6 dimineața) și de cele mai multe ori el este cel care duce copiii la școală. Seara luăm cu toții cina împreună, apoi fiecare are în sarcină câte un copil pe care îl pune la somn (la Bibi, care s-a întors recent în București, nu mai e nevoie). De multe ori Alex adoarme cu Alesia, apoi vine în dormitor, dar în cele mai multe cazuri, adoarme înaintea mea și o ia de la capăt a doua zi, super devreme.

Perioada pandemiei ne-a apropiat

Am petrecut foarte mult timp acasă și am văzut amândoi că împărțirea sarcinilor în mod echitabil în cuplu atrage beneficii atât în viața personală, cât și în cea profesională. Chiar dacă a fost greu și solicitant, pentru că trebuia să ne ascundem în diferite colțuri ale casei pentru a putea lucra, am reușit să ne împărțim timpul și responsabilitățile. Dacă aveam o filmare, stătea el cu copiii, dacă avea el o ședință, stăteam eu. Nu cred că în această perioadă m-a ajutat mai mult decât o face de obicei, doar că în ultimele luni am reușit să fim mai mult împreună, ca familie.

I-am cerut și lui părerea, ca să nu credeți că vorbesc doar din punctul meu de vedere, și l-am întrebat:

  • Cum a fost perioada pandemiei pentru tine și partenera ta?
  • A fost o perioada de redescoperire reciprocă. Uitasem de mult cum este un mic dejun lunea, cum este un prânz miercurea și cum se mai bagă aspiratorul în cursul săptămânii! 🙂 Dar am redescoperit bucuriile simple de altădată, un film cu o punga de popcorn, gătitul în exces acasă și faptul ca frigiderul este totuși mic! 🙂 Cine nu a divorțat în pandemia asta are șansa unei relații pe termen foarte lung! :). Pandemia ne-a adus mai aproape de casa și mai departe de birou și ne-a echilibrat cu forța acolo unde noi nu îndrăzneam să găsim echilibrul. În mod sigur aceasta perioada a produs transformări în noi iremediabile dar în sens pozitiv în ceea ce privește raportul de timp acasă/birou, cu specificație ca se poate munci si de acasă cu calculatorul pe masa de pe terasă.

Pentru că el îmi oferă mie atâta sprijin, încerc să îl înțeleg și să mă pun în „pielea și mintea” lui, dar cred că aș fi depășită emoțional. Nu aș putea rezista, pentru că mintea lui e în 38.924.243 de locuri, business, angajați, familie – are responsabilități foarte mari și complexe, iar eu nu aș rezista în ritmul și programul lui.

5 din 10 femei spun că sarcinile gospodărești le revin în totalitate

Citeam în cartea „Arta olandeză de a nu face nimic” scrisă de Olga Mecking că

„Studiile au arătat că bărbații nu doar că au mai mult timp liber, dar se și pricep mai bine să își protejeze timpul liber. Mai mult de atât, și femeile protejează timpul liber al soților, chiar în detrimentul propriilor momente de răgaz.”

Totodată, Provident, care a primit pentru al treilea an la rând, certificarea de Top Employer, după analiza a 600 de criterii unul dintre cele mai importante fiind cel al promovării egalității de gen, a derulat un studiu din care reiese că 5 din 10 femei spun că sarcinile gospodărești le revin în totalitate, față de doar 12% dintre bărbați.

Eu cred că acest lucru e pe cale să se schimbe și că bărbații sunt tați și soți din ce în ce mai implicați în treburile casnice, cu siguranță mult mai implicați decât reușeau să fie tații și bunicii lor.

Dacă ești bine la birou, ești fericită și acasă

Trebuie să învățăm să fim mai puțin ocupate și să avem încredere că și tatăl se poate descurca la fel de bine cu copiii în cazul în care avem ceva urgent de făcut pentru munca sau vrem pur și simplu să luăm o pauză.

Nu știu dacă în 2021 mai putem spune că munca trebuie lăsată la ușă înainte să intrăm în casă, dar cred că rămâne valabil faptul că avem nevoie de limite, flexibilitate și deconectare. Provident promovează ideea că: Un mediu de lucru sănătos are efecte pozitive și asupra vieții personale: dacă ești bine la birou, cresc șansele să fii fericit acasă.

Eu cred că și reciproca e general valabilă și că noi, ca femei, ar trebui să încetăm să mai punem atâta presiune pe noi să facem totul perfect, să căutăm un echilibru între pilonii vieții noastre și să acceptăm că avem nevoie de ajutor sau de un timp de respiro, fără să ne simțim vinovate.

 

Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.

Fii mereu la curent cu postarile mele! Ce ai de facut?

  1. Sa ma urmaresti pe INSTAGRAM – Aici raspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
  2. Sa te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
  3. Sa dai like paginii mele de FACEBOOK
  4. Sa te inscrii in grupul MAMICI SI COPII FERICITI

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.